PS Corneliu: „Naşterea Domnului Iisus Hristos, început al bucuriei veşnice“

Cu bucurie nesfârşită şi cu tainică credinţă întâmpinăm, şi în acest an, ziua Naşterii Domnului Iisus Hristos, pentru că nicio altă zi n-a schimbat înfăţişarea, sufletul, gândirea, simţirea, viaţa întregii lumi ca această zi a coborârii Domnului la noi. Nici un alt fapt istoric, genial, nou şi nemaiîntâlnit nu a fost folositor, încurajator şi mântuitor ca venirea în trup a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.

† CORNELIU
prin harul lui Dumnezeu, Episcop al străvechii
Episcopii a Huşilor,

Slujitorilor lui Hristos Dumnezeu din parohii şi mănăstiri şi la toţi drept-credincioşii creştini: Har, milă, pace de la Hristos Dumnezeu, Care pentru noi şi mântuirea noastră, astăzi, în Betleem S-a născut, iar de la noi părintească binecuvântare!

Hristos Se naşte, măriţi-L; Hristos din ceruri întâmpinaţi-L; Hristos pe acest pământ şi în această lume, înălţaţi-vă!

Această mare zi şi sfântă, unică şi irepetabilă în istoria lumii, ne-a adunat în sfintele biserici pentru a trăi şi mărturisi credinţa că Dumnezeul Cel veşnic, prin care S-au creat toate, se face Om, ca pe noi, oamenii, să ne facă sfinţi şi casnici ai noii şi veşnicei Lui împărăţii (Efes. 2, 19).
Cu bucurie nesfârşită şi cu tainică credinţă întâmpinăm, şi în acest an, ziua Naşterii Domnului Iisus Hristos, pentru că nicio altă zi n-a schimbat înfăţişarea, sufletul, gândirea, simţirea, viaţa întregii lumi ca această zi a coborârii Domnului la noi. Nici un alt fapt istoric, genial, nou şi nemaiîntâlnit nu a fost folositor, încurajator şi mântuitor ca venirea în trup a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Venirea Mântuitorului la noi, oamenii, sub chip de Prunc din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt, S-a pregătit tainic în toată Legea Vechiului legământ, iar astăzi, la o margine de oraş departe de lume, de palate, slujitori, cronicari, de cele obişnuite şi necesare ale lumii, acolo a venit Cel ce avea să schimbe faţa şi istoria ei pentru totdeauna. Prunc de neam sfânt, cu tradiţie în casa regală a lui David, Se naşte necunoscut, într-un moment istoric, plin de griji lumeşti, de neatenţie şi de frământări.
În ceasul recensământului ordonat de împăratul Romei, Octavian Augustus, vine în lume un Prunc într-un staul, în neatenţia puternicelor împărăţii exploatatoare şi efemere, trecătoare şi brutale; pe cât de Sfânt, pe atât de smerit, Omul cel mai mare care a existat pe acest pământ, Cel care va aduce un nou început de drum spre o altă împărăţie care nu mai are sfârşit.
Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui, şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie, iar împărăţia Lui este veşnică (Isaia 9, 5).
Pe când Imperiul Romei se întindea ca împărăţie universală, mare, puternică, strălucitoare cum nu mai era alta, în oraşul Betleem din Iudeea, lua fiinţă o nouă împărăţie, veşnică şi fără sfârşit, împărăţia lui Dumnezeu. Pruncul Cel născut astăzi, purtat în braţe de Fecioara mamă, ocrotit de blândeţea bătrânului sfânt Iosif, vine să mântuiască lumea, să-i dea sens vieţii şi să o cheme către noua împărăţie care este Biserica, pe care o va întemeia prin sângele Său nevinovat vărsat pe cruce pentru noi toţi (F. Ap. 20, 28).
Aceasta este marea taină a credinţei noastre pe care astăzi o trăim, Dumnezeu S-a făcut Om, ca pe oameni să-i facă veşnici şi nemuritori în noua Sa împărăţie.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,
În momentul Naşterii Domnului, lumea în mijlocul căreia El a venit era rătăcită, idolatră, complet împotmolită în păcate şi mergea spre pieire.
Nici astăzi nu s-a schimbat mai mult, ci este încă în suferinţă, singurătate, păcat, întristare, teamă şi nemulţumire. Deşi progresul ştiinţific, tehnic, medical a înaintat, bolile, suferinţele, războaiele, teama pentru propria viaţă sunt mereu actuale.
Domnul Iisus Hristos a adus, odată cu venirea Sa la noi, învăţătura Sa, care are ca bază pacea, binele, frăţia, dragostea, iertarea, vindecarea, dar lumea este încă departe de ele. Lumina stelei ce străluceşte noaptea este mereu prezentă, Hristos este Lumina Lumii (Ioan 8,12), Cel ce crede în El şi-L mărturiseşte nu umblă în întuneric, ci chiar dacă va muri, El va trăi (Ioan 11, 25).
Acest adevăr l-a primit şi-l păstrează Biserica întemeiată de El, unde aflăm iertarea, mângâierea, vindecarea, unde gustăm din izvorul vieţii şi al sfinţeniei.
Această Biserică Ortodoxă, Una, care a păstrat nealterată taina credinţei pecetluită cu viaţa şi sângele Sfinţilor Apostoli, martirilor, cu lacrimile de pocăinţă ale cuvioşilor, ale mamelor care ne-au învăţat sensul crucii biruinţei şi al răbdării, mărturiseşte şi ne întâmpină astăzi, creând în noi cea mai mare bucurie nepieritoare nu doar de o zi sau două, ci una fără limită pe care o simţim, cântând colindele copilăriei noastre învăluită de persecutorii fără Dumnezeu de atunci, dar din nefericire şi de astăzi, mai perfizi, vicleni şi demni de compasiune ca şi cei dintâi.
Aşa cum avem o familie, un neam, o ţară, tot aşa avem o Biserică, Sfântă, fără păcat (Efes. 5, 27), care ne cheamă la o nouă viaţă, o viaţă prin Taina Sfântului Botez de creştin mărturisitor, apărător şi vestitor al Adevărului, care este Unul, Iisus Hristos. Până la El, lumea era în întuneric, după El, lumea are posibilitatea de a alege viaţa sau moartea, calea luminii sau întunericului; lupta pentru viaţa cea veşnică sau trădarea propriului suflet spre pierzare şi osândă veşnică.
Tot mai mult omenirea se îndepărtează de Dumnezeu şi Biserica Lui, merge pe calea morţii care este plină de blesteme, minciună, ucidere, moarte, viclenie, egoism, plăcere, lăcomie, asuprire, exploatare, lene, beţie, înşelăciune, plină de tot păcatul.
De aceea însingurarea, suferinţa, uitarea, părăsirea şi neomenia sunt întâlnite în viaţa bătrânilor bolnavi, a copiilor abandonaţi încă de la naştere, a celor uitaţi pentru că lumea preferă moartea în locul vieţii.
Tragediile timpului contemporan au şi făcut ca omenirea să fie pe pragul prăpastiei, refuzând chemarea Bisericii, glasul Mântuitorului Iisus Hristos prezent în ea până la sfârşitul istoriei (Matei 28, 19-20).
Cauza răului din lume sub toate formele lui este necredinţa, brutalitatea, indiferenţa, discernământul ce lipseşte şi se termină cu nebunia omului contemporan.
Ca odinioară, Biserica lui Hristos deranjează chipul satanic al omului desfigurat şi fără perspectivă, a omului incapabil de milă, de a deosebi pericolul ascuns în binele negat, cosmetizat, fals şi perfid, mincinos şi pervers propagat cu violenţă şi neruşinare, ce a devenit imaginea obişnuită a zilelor noastre.
Noi, creştinii ortodocşi, avem marele privilegiu de a trăi, mărturisi şi apăra taina dreptei credinţe (I Tim. 3, 16) chiar cu preţul vieţii. Noi trebuie să trăim tainele sfintelor sărbători, deşi pe pământ fiind, dar cu bucuria cerească. Noi astăzi suntem chemaţi să deschidem uşa în spatele căreia se află durere, uitare, suferinţă, necredinţă, alcoolism şi nepăsare. Trebuie să-i iubim pe toţi oamenii, deşi suntem tot mai prigoniţi. Suntem insultaţi, dar să ne rugăm pentru toţi, să facem binele, deşi nimeni dintre fiii întunericului nu recunoaşte aceasta. Ceea ce este sufletul pentru trup aceea trebuie să fim noi în această lume! (Epistola către Diognet, trad. pr. D. Fecioru, p. 349).
Nu vă lăsaţi amăgiţi, staţi împotriva diavolului şi el va fugi de noi, apropiaţi-vă de Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste (Iacov 4,7-8), mergeţi pe calea Bisericii, apăraţi-o şi mărturisiţi-o!
Dăruiţi-vă sufletele Domnului păcii şi al bucuriei, trăiţi viaţa în sfinţenie şi fiţi lumină în noaptea întunericului. Cuvântul şi învăţătura Domnului rămân în veac, aceasta este cea mai mare comoară pe care o primim în sfintele taine ale Bisericii.
Acest Cuvânt viu şi lucrător, mereu veşnic călător împreună cu noi, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să ne însoţească în această scurtă şi trecătoare viaţă, să ne dăruiască ani binecuvântaţi spre salvarea sufletelor noastre şi spre biruinţa Bisericii Lui!

Către Domnul Hristos născut pentru noi mereu pururea rugător, al Bisericii Lui slujitor şi al vostru al tuturor,

† CORNELIU
EPISCOPUL HUŞILOR