Repere pentru o călătorie reuşită

Joi, 5 octombrie 2017, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ a avut loc o întâlnire de suflet susţinută de arhim. Nicodim Petre pe tema „Repere pentru o călătorie reuşită“. Evenimentul, organizat de ASCOR Iaşi, a avut peste 100 de participanţi, studenţi aflaţi la începutul unei noi călătorii, a unui nou an universitar.

Tinerilor li s-a recomandat să respecte un program de viaţă şi să facă efortul de a se disciplina pentru ca această „călătorie“ a anului 2017-2018 să fie una reuşită, făcută şi cu bucurie şi cu atingerea destinaţiei pe care ne-o propunem în calitate de studenţi.

Pentru o bună organizare a timpului şi a vieţii, părintele ne-a recomandat să ne ajutăm de Matricea lui Eisenhower prin care reuşim să delimităm lucrurile importante de cele neimportante şi lucrurile urgente de cele ce nu sunt foarte urgente în anul pe care-l avem înainte. Astfel, avem înaintea noastră de rezolvat lucruri: urgente şi importante, urgente şi neimportante, ne-urgente şi importante şi ne-urgente şi ne-importante. Apoi, odată stabilite priorităţile, se va aloca timp în funcţie de ele. Generalul american Einsenhower repeta adesea cuvintele: „Ceea ce este important este rar urgent, iar ce este urgent este rar important“. Recomandarea pentru reuşita vieţii este aceea de a acorda 5 ore pe zi pentru lucrurile care nu sunt urgente, dar sunt foarte importante pentru mine. Astfel, lucrurile importante nu vor ajunge niciodată urgente. Examenele mari, pregătite din timp, nu vor deveni pentru studentul înţelept niciodată urgente. Ele vor fi astfel pregătite temeinic şi nu ne vor mai „lua prin surprindere“. Putem noi românii, care avem o cultură a gândirii şi a trăirii „de azi pe mâine“, să ne organizăm? În general, nu. Cei puţini, care reuşesc să respecte matricea despre care vorbim, vor reuşi şi în carieră şi în viaţă. Nu vor umbla „transpiraţi şi gâfâind“, cu un veşnic complex al vinovăţiei ce vine din lucrurile nefăcute la timp sau nefăcute bine. Modul cum ne organizăm viaţa ne aduce anvergura realizărilor şi reuşita lor. Lucrurile făcute la timp ne oferă şi răgazul odihnei şi al bucuriei. Omul organizat ştie şi să se odihnească, şi să sărbătorească.

La sfârşitul conferinţei, tinerii au aflat că se poate călători şi parcurgând o carte bună sau urmărind un film bun. Ni s-au împărtăşit gânduri şi despre călătoria interioară, călătorie ce dublează călătoria văzută, exterioară. S-a vorbit despre omul - pelerin, omul - hoinar şi despre omul - rătăcitor. S-au adresat şi întrebări:

Cum ştim că drumul pe care am început a merge este cel bun?

Ne ghidăm după „indicatoare“. Poruncile din Evanghelie, sfatul duhovnicului şi al părinţilor. Dacă simţim că nu suntem pe calea cea bună, ne oprim, ne odihnim puţin pe o piatră, scoatem metaniile şi spunem „Doamne Iisuse...“ sau scoatem „Psaltirea“ şi citim Psalmul 142: „Doamne, arată-mi calea pe care voi merge“. Apoi, întrebăm duhovnicul, pe cel ce are experienţa drumului bun, pe cel ce cunoaşte primejdiile unei călătorii.

Părinte, de unde ştim care este locul nostru în călătorie şi în viaţă?

De cele mai multe, ne aşază oamenii la locul nostru. Ei ne arată care ne sunt darurile şi defectele, au nevoie de noi şi ne cer ajutorul... Dumnezeu lucrează prin oameni.

De ce, uneori, când ne rugăm pentru ceva anume, se întâmplă contrariul?

Pentru că Dumnezeu ne iubeşte. Pentru că noi ne rugăm: „Doamne, facă-se voia mea!“, nu spunem: „Doamne, facă-se voia Ta“. (Mara Nistor, ASCOR Iaşi)