Rugăciunea unei generaţii

Duminică, 23 iulie 2017, ultima zi a taberei de la Nemţişor. Ca toate zilele de tabără şi aceasta a început cu Sfânta Liturghie.

Totuşi, de data aceasta s-a întâmplat ceva diferit. Spre final, la momentul Chinonicului, cei peste 700 de tineri participanţi ne-am îndreptat spre partea dreaptă a poienii unde erau instalate microfoanele pentru strană.

Linişte completă; nimeni nu spune nimic. Părinţii se pregătesc să se împărtăşească. Noi aşteptăm. La un semn poiana se umple de glasurile noastre, ale tinerilor. Toţi cântăm Paraclisul Maicii Domnului. Suntem un singur glas, o singură fiinţă, o singură suflare. Este un manifest al generaţiei noastre. Îi cerem Maicii Domnului să ne păzească de ispitele care parcă sunt mai multe ca niciodată. „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!“, spunem cu toţii. Miluieşte-ne de frică, de indiferenţă şi necunoaştere! Miluieşte-ne şi dă-ne curajul să trăim frumos, să mărturisim normalitatea şi bunăcuviinţa!

Momentul a fost intens, aerul emana energie şi mă făcea încrezător. Am simţit că noi, tinerii, suntem puternici. Eram acolo între prieteni, aveam aceleaşi valori şi mărturiseam crezul nostru. Cred că a fost cel mai mare dar pe care noi îl putem aduce Maicii Domnului. Simţeam că ea este cu noi. Simţeam că ne protejează. Cântându-i împreună Maicii Domnului, eram ocrotiţi şi ascultaţi de ea.

Sper să fie cel puţin la fel de frumos şi în toamnă la ITO Iaşi 2017, când vom încerca să cântăm din nou Paraclisul Maicii Domnului, noi, sute de tineri.