„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Schimbarea la Faţă, sărbătorită pe Muntele Ceahlău
Ieri, 6 august, în ziua când Biserica noastră a prăznuit marea sărbătoare a Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, numeroşi pelerini, monahi şi monahii au urcat prin cele trei trasee posibile spre mănăstirea din vârful Ceahlăului, pentru a participa la slujba hramului. La marea sărbătoare de pe Muntele Ceahlău a participat, conform tradiţiei, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a urcat de la Schitul Stănile spre vârful muntelui. O parte dintre credincioşi au ajuns la mănăstirea de pe Ceahlău încă de duminică seară, participând şi la slujba Privegherii, înnoptând în corturi, ori în încăperile aşezării monahale.
Sărbătoarea Schimbării la Faţă a reunit la Mănăstirea Ceahlău, ca în fiecare an, sute de credincioşi, care au urcat pe masivul montan din judeţul Neamţ alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Accesibilă după parcurgerea unui traseu dificil, mănăstirea a fost locaşul în care s-a oficiat cea de-a doua Sfântă Liturghie arhierească din seria slujbelor dedicate Sfinţilor Nemţeni. Slujba a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.
Sfânta Liturghie, oficiată la un altar de vară amplasat în apropierea bisericii, a debutat cu citirea rugăciunii de dezlegare. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, împreună cu grupul tinerilor participanţi la pelerinajul pedestru „Pe urmele sfinţilor nemţeni”.
Slujba hramului din acest an a adus şi o altă bucurie obştii monahale de pe Ceahlău: părintele ierodiacon Zosima Rotariu a fost hirotonit de IPS Părinte Mitropolit Teofan întru ieromonah.
„Toţi oamenii sunt chemaţi să-L cunoască pe Dumnezeu, adică să se apropie de El”
În cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei le-a vorbit celor prezenţi despre taina cunoaşterii lui Dumnezeu de către om: „Pe munte, Domnul Hristos a arătat două mari adevăruri. În primul rând, a arătat că Dumnezeu nu poate fi cunoscut niciodată în esenţa Sa de către nimeni, aşa cum nu poţi privi la soare în amiază şi să nu orbeşti. În acelaşi timp, veşmintele Mântuitorului pe Muntele Tabor erau strălucitoare ca lumina, iar la aceste veşminte ucenicii puteau să privească. Înţelegem din aceasta că Dumnezeu nu poate fi cunoscut în esenţa Sa, dar poate fi cunoscut prin arătarea Sa către noi prin Fiul Său, prin iubirea Sa, prin milostivirea Sa, prin energiile Sale necreate. Omul, odată ce se detaşează de gâlceava lumii, chiar pentru o clipă, poate să pătrundă în taina cunoaşterii lui Dumnezeu, nu cea după Fiinţa Sa, ci după manifestările Sale către noi. Toţi oamenii sunt chemaţi să-L cunoască pe Dumnezeu în strălucirea Feţei Sale, adică să se apropie de El, atât cei care sunt împovăraţi în lume cu greutatea familiei şi a copiilor, precum şi cei care vieţuiesc în mănăstiri”.
La sfârşitul slujbei, protos. Casian Florea, stareţul Mănăstirii Ceahlău, a mulţumit pentru prezenţă Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, părinţilor care au slujit împreună cu ierarhul lor, cât şi credincioşilor împreună-rugători, amintind de prezenţa continuă a sihaştrilor şi monahilor în Muntele Ceahlău: „Bunul Dumnezeu a rânduit ca şi anul acesta, de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, să ne regăsim pe Muntele Ceahlău. Bucuria revederii la această sărbătoare mare au trăit-o cândva şi pustnicii şi călugării care vieţuiau pe lângă acest munte sfânt, numit şi Muntele Pion, când se adunau la sunetul toacei, care era bătută pe vârful cel mai înalt al muntelui. Bucuria era una duhovnicească întrucât, după Sfânta Liturghie, îşi împărtăşeau unii altora din trăirile lor duhovniceşti şi din luptele interioare. Îşi povesteau cum reuşeau, cu ajutorul Domnului şi al Maicii Sale, prin post şi rugăciune, prin smerenie şi dragoste şi prin nădejde nezdruncinată, să biruiască gândurile cele rele, foamea, frigul, singurătatea şi toate patimile care ne războiesc şi pe noi. Un veac din care aproape jumătate s-a dorit ateu părea să fi strivit orice urmă de viaţă monastică în pădurile Ceahlăului. Astăzi, însă, vedem că au apărut din nou schituri în poienile sale, pe vechile locuri sau pe altele noi. Mai mult, pe vârful Ceahlăului s-a ridicat această sfântă mănăstire, în memoria sihaştrilor care au sfinţit acest munte”.
Având hramurile „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” şi „Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Mănăstirea Ceahlău este situată la cota 1.800, fiind unul dintre locaşele monahale de la cele mai mari altitudini din ţară. Sărbătoarea Schimbării la Faţă face în mod tradiţional legătura între sărbătorile dedicate Sfântului Ioan Iacob şi Sfintei Teodora de la Sihla, fiind un prilej de pelerinaj la mănăstirile nemţene pentru numeroşi credincioşi.