Sfântul Nectarie, sărbătorit prin Liturghie arhierească

De sărbătoarea Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de preoţi, a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica ce poartă hramul Sfântului din Parohia Draxeni, Protopopiatul Vaslui.

Încă de la primele ore ale dimineţii, Preasfinţia Sa a fost întâmpinat de părintele paroh Vasile Macsim, alături de foarte mulţi credincioşi, atât din Parohia Draxeni, cât şi din împrejurimi. Înainte de începerea slujbei, Episcopul Huşilor a oferit bisericii Sfântul Antimis.

În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Ignatie a vorbit despre personalitatea Sfântului Ierarh Nectarie care „întruchipează pe cel ce a fost cu adevărat un om de smerenie, care a păstorit cu adevărat poporul, asemeni Păstorului cel Bun din Evanghelie, care este pregătit să îşi dea viaţa pentru oile Sale“.

Potrivit Preasfinţiei Sale, „a iubi turma încredinţată înseamnă să o cunoşti, să ai o relaţie de apropiere, să ai grijă de sufletele lor, de mântuirea lor. Sfântul Nectarie întrupează modelul acesta de păstor bun.

Viaţa lui nu a fost una liniară, a avut parte de foarte multe încercări din partea confraţilor, cu toate acestea, el a suportat toate calomniile într-o stare de smerenie, asemeni lui Hristos pe Cruce.

A fi sfânt nu înseamnă ceva spectaculos, ci urmarea deplină a lui Hristos, să te identifici cu viaţa lui Hristos. Din biografia lui spirituală aflăm faptul că, deşi era un om foarte inteligent, avea foarte multă smerenie. Aceasta este adevărata probă pentru noi, episcopii şi preoţii… adevărata smerenie, când primeşti dispreţ şi batjocură şi rămâi în smerenie, cerând de la Hristos puterea răbdării“.

De asemenea, Preasfinţitul Părinte Ignatie a subliniat în cuvântul său importanţa lucrării smereniei în viaţa creştinului: „Smerenia cea mai grea este când trebuie să te smereşti faţă de cel mai mic decât tine ierarhic, căci dacă este mai mare decât tine, te mai smereşti de formă, din duplicitate şi transformi smerenia falsă în servilism, într-o formă de linguşire. Ori tu, fiind mare, să te smereşti în faţa celui mai mic - asta înseamnă deja foarte mult; în afară de situaţiile când cel mai mic profită, se foloseşte de aceasta, şi atunci ai datoria, oriunde, să pui în aplicare fermitatea“.