Slujiri arhiereşti la Bacău şi la Huşi

În Duminica a IV-a din Postul Mare, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica „Buna Vestire” din Bacău. În aceeaşi zi, PS Părinte Ignatie a slujit la Catedrala Episcopală din Huşi.

Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a săvârşit duminică, 7 aprilie 2019, Sfânta Liturghie în biserica Parohiei „Buna Vestire” din Bacău. Enoriaşii, alături de preotul paroh Iulian Muşat şi de preotul slujitor Ionuţ Căsăneanu, şi-au întâmpinat ierarhul cu flori, pâine şi sare, după cum se arată pe site-ul Eparhiei Romanului şi Bacăului. Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele Costică Busuioc, protopop de Bacău, răspunsurile la strană fiind oferite de Grupul psaltic „Byzantion”, dirijat de Adrian Sîrbu. În cadrul slujbei, tânărul teolog Andrei Nistoreanu a fost hirotonit diacon pe seama Parohiei ,,Sfânta Treime” - Mesteacăn, Protopopiatul Roman. Părintele Arhiepiscop Ioachim a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre dobândirea păcii ca rod al Duhului Sfânt şi al rugăciunii: „Pacea este semnul lucrării lui Dumnezeu. Prin rădăcina cuvântului «pace» ni se indică armonia, comuniunea, dreptatea. Pacea este plenitudinea în unitate. Pacea care domina la crearea lumii a fost distrusă de păcatul separării, al orgoliului, al curiozităţii, al ambiţiei şi al avariţiei. Dumnezeu este Cel care, în locul ofensei, pune iertarea, în locul discordiei, pune comuniunea, iar unde e ură, pune iubire. Suntem datori să încercăm, astăzi mai mult ca niciodată, să fim şi noi făcători de pace între oameni, în familiile noastre, la serviciu, între vecinii noştri şi astfel ne vom bucura cu toţii de împărăţia lui Dumnezeu încă de aici, de pe pământ”. Tot acum, Părintele Arhiepiscop Ioachim a vorbit şi despre Sfântul Ioan Scărarul: „Cu toţi aţi auzit de scara Sfântului Ioan Scărarul, acea scriere minunată care este destinată monahilor, dar şi tuturor credincioşilor care doresc să înainteze în viaţa spirituală şi în treapta iluminării şi a întâlnirii cu Dumnezeu la modul plenar. Ea este o operă ascetică scrisă prin secolul al VII-lea şi care are o deosebită valoare pentru credinţa noastră. Alegeţi calea virtuţilor care ajută să înflorească sufletul vostru aşa cum înfloresc florile de primăvară”. În cadrul slujbei, s-a făcut şi pomenirea ctitorilor sfântului locaş, precum şi a protopsaltului Ştefan Şufaru, unul dintre dascălii care a cântat la strana acestei biserici mai bine de două decenii.

„Avem nevoie de credinţă, post şi rugăciune”

În Duminica a IV-a din Postul Mare, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi. Din soborul slujitorilor a făcut parte şi părintele Vladimir Beregoi, consilier al Sectorului economic şi social al Episcopiei Huşilor. În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a scos în evidenţă sinceritatea tatălui copilului bolnav, în privinţa credinţei avute: „Tatăl din Evanghelie Îl roagă pe Hristos să se milostivească de el, de durerea pe care o poartă, văzându-şi copilul într-o formă de degradare spirituală. În urma acestei cereri, se încropeşte un dialog foarte frumos, sincer, fără menajamente, ca o formă de spovedanie, din partea tatălui acelui copil. Tatăl din Evanghelie este pus în faţa unui test. Hristos nu îl întreabă câtă credinţă are. Dumnezeu nu întreabă în felul acesta, pentru că nu există ceva care să măsoare intensitatea credinţei cuiva. Dumnezeu nici nu are nevoie de aşa ceva, căci El se uită în adâncul sufletului omului şi ştie câtă credinţă are. Credinţa înseamnă, în primul rând, această formă de încredere că Dumnezeu este Cel care ţi se dăruieşte în momentele critice, în momentele delicate ale vieţii tale. Tu să ai credinţă că El este aproape de tine. Aşa cum apelezi la un prieten, la oamenii tăi de suflet, de la care simţi că poţi primi ajutor, atunci când eşti într-o situaţie limită, iar ei nu te pot refuza în niciun fel. Aceasta înseamnă să fii un om credincios: o relaţie personală, directă, de încredere deplină în Dumnezeu, iar toate celelalte să le lăsăm în seama Lui. Să înţelegem credinţa ca întâlnire cu Dumnezeu. Avem nevoie de credinţă, post şi rugăciune. Postul trebuie înţeles ca o libertate faţă de cele materiale. Nu te domină cele materiale, ci tu eşti cel care le stăpâneşti, ca un om inteligent, raţional. Rugăciunea este o formă de întâlnire frumoasă cu Dumnezeu. Dumnezeu ne-a setat ca să urcăm. Ar fi minunat ca, aşa cum suntem preocupaţi ca din punct de vedere profesional, al carierei, să urcăm pe mai multe trepte, să existe aceeaşi preocupare, acelaşi consum de energie, în a urca, din punct de vedere spiritual, scările virtuţilor, spre Dumnezeu”.