Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Moldova Ştefan al III-lea al Moldovei - „Mare“ şi „Sfânt“

Ştefan al III-lea al Moldovei - „Mare“ şi „Sfânt“

Un articol de: Nicolae Pintilie - 02 Iulie 2015

Nu există român care să nu ştie cine este Ştefan cel Mare. În orice loc din Moldova, când cineva vrea să certifice istoricitatea unei localităţi, se leagă de un aspect din viaţa Binecredinciosului Voievod al Moldovei - „a fost întemeiat de Ştefan cel Mare“ sau „a trecut pe aici Ştefan cel Mare“! Adevărul istoric dus până aproape de legendă confirmă cât de important a fost pentru Moldova, dar şi pentru întreaga creştinătate, domnitorul Ştefan al III-lea al Moldovei.

În afară de memoria colectivă, noi îl cunoaştem pe Ştefan al III-lea din documentele epocii lui. Faptele şi frământările i le putem descifra din cuvintele sale, păstrate în scrisori şi prin cuvintele cronicarilor români şi străini despre el. Parcurgându-le, înţelegem limpede că măreţia şi lumina chipului său în istorie îşi au izvorul în gândirea şi în faptele sale. Şi totuşi, dincolo de aceste mărturii, poporul l-a perceput încă din timpul vieţii drept „cel Sfânt“ sau „cel Mare“.

După trecerea lui la cele veşnice, în ziua de 2 iulie 1504, poporul a simţit că are un mijlocitor şi un rugător în cer. Din generaţie în generaţie, Ştefan a fost „cel Mare, cel Bun, cel Sfânt“, nu doar al Ţării Moldovei, ci al întregului neam românesc. Numele lui a însufleţit eforturile românilor în momentele de răscruce ale istoriei noastre, a unit românii de pretutindeni la mormântul său, a inspirat literatura şi folclorul cu o pildă de vitejie şi demnitate.

Recunoaşterea oficială a sfinţeniei lui Ştefan cel Mare, prin actul canonizării de către Biserică, a însemnat concretizarea unei trăiri profund creştine a poporului, timp de sute de ani. Imediat după moartea sa, arhidiaconul catolic polonez Maciej Staryjkowski, vizitând în anul 1575 Moldova, arăta că oamenii, „pentru nespusa sa vitejie, îl socotesc sfânt“. Pe aceste temeiuri, şi Biserica Ortodoxă Română a împlinit, în anul 1992, actul oficial al canonizării. Ştefan al III-lea al Moldovei a primit numele Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, ziua cinstirii sale fiind 2 iulie.