Tabăra „Verde la bucurie“ în Smârdan

Zilele de august răspândesc încă un aer de vacanţă. Unii călătoresc la mare, alţii la munte iar alţii, doar cu gândul. Cu gândul călătoreşti mult mai repede şi mult mai departe. Şi mai există şi alte avantaje: nu costă nimic şi nu oboseşti niciodată. Când nu ai „timp“ călătoreşti mai mult cu gândul. Mergi peste tot. Tabăra „Verde la bucurie“, un mod de a călători fără prea mult efort şi fără prea mulţi bani, a ajuns cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în satul Smârdan din judeţul Botoşani. Gazdele acestei tabere au fost părintele paroh Andrei-Silviu Grigore şi doamna preoteasă Alina Grigore. Prin devotamentul lor, copiii de aici, din satele învecinate, dar şi din Parohia „Sf. Gheorghe“ Ionăşeni, au avut bucuria şi şansa de a fi personajele principale în propria poveste de vară.

Timp de trei zile, participanţii, îndrumaţi de voluntarii din filialele ATOR Iaşi şi ATOR Dorohoi, au înscris în sufletele lor povestea unei întâlniri şi a unei călătorii ce va rămâne multă vreme în amintire. Programul divers parcurs cu multă energie, efervescenţă şi entuziasm i-a ajutat pe copii să înveţe lucrul în echipă, necesitatea rugăciunii, bucuria de a fi împreună, respectul şi încrederea reciprocă. Prin atelierele de comunicare, folk, dans şi confecţionarea de cruciuliţe, fiecare a învăţat ceva nou, căci avem talanţi dar este nevoie să fie scoşi la lumină şi înmulţiţi.

În cea de-a doua zi, povestea s-a întregit cu alte capitole. Părintele Grigore, sprijinit de domnul deputat Costel Şoptică, fiu al satului Smârdan, i-a dus pe copii într-o excursie la Botoşani. Aici au vizitat clădirea Prefecturii, au vizionat un film la cinematograf, s-au plimbat pe pietonalul Unirii, în parcul Mihai Eminescu şi, în final, au vizitat şi Mănăstirea Zosin.

În ultima zi a taberei, copiii L-au adus mai aproape în povestea lor de vară pe Dumnezeu, întâlnindu-se cu El în biserica satului în cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Mare parte dintre ei s-au şi împărtăşit din Darul cel mai de preţ, Trupul şi Sângele Mântuitorului. A urmat o drumeţie, dar şi alte jocuri dragi celor mici. Epilogul povestirii a cuprins un spectacol pregătit de copii la atelierele de folk şi dans, dar şi prin participarea individuală. S-au primit diplome iar spre seară au înconjurat focul de tabără pentru a-l ajuta să ardă cât mai mult, să-i prelungească viaţa. Despărţirea a încheiat povestea, cu promisiunea că vor reveni cu toţii şi în următorul an. Este frumos şi bine în satul Smârdan, ca peste tot unde sunt oameni buni şi frumoşi. Nu a fost nevoie să mergem departe, la mare sau la munte, pentru a ne odihni sufletele şi a ne bucura inima. Bucuria şi frumosul sunt lângă noi. 

(Alexandra Beiu,  ATOR Dorohoi)