Un an de la mutarea în veşnicie a părintelui arhimandrit Placide Deseille

În ziua de prăznuire a Botezătorului şi Înaintemergătorului Domnului, a Sfântului Proroc Ioan, se împlineşte un an de la mutarea în veşnicia Împărăţiei cerurilor a părintelui arhimandrit Placide Deseille.

Domnul l-a chemat la Sine pe slujitorul iubit într-o perioadă liturgică binecuvântată, după praznicul împărătesc al Bobotezei, sărbătoare foarte dragă inimii părintelui, şi de ziua „celui mai mare dintre proroci”, după cum îl numeşte în Predicile sale: „În vreme ce ceilalţi proroci au vestit că Mântuitorul Hristos avea să vină, că Mesia urma să vină, Sfântul Ioan Botezătorul vesteşte că Mesia a venit şi că este prezent printre oameni. El este cel care ni-L arată, ni-L desemnează şi care este chemat să-L boteze. Iar minunatele texte din slujbele liturgice ale sărbătorii de astăzi exprimă sentimentele pe care le trăieşte Sfântul Ioan Botezătorul în această calitate, smerenia şi fiorul de adorare care îl cuprinde în întregime” (Părintele Placide Deseille, Cununa binecuvântată a anului creştin. Predici la duminicile şi sărbătorile anului liturgic, traducere din limba franceză şi introducere de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2015, p. 274).

Părintele Placide rămâne în istoria Bisericii ca un „apostol al Ortodoxiei în Apus”, după cum îl caracterizează părintele Macarie Simonopetritul, o „Filocalie vie”, cum îl numeşte arhimandritul Elisei, stareţul său din Sfântul Munte, un părinte de Pateric, cu duh ortodox profund autentic şi rădăcini culturale apusene, franceze.

Părintele arhimandrit Placide Deseille face parte din familia binecuvântată de mari părinţi duhovniceşti athoniţi contemporani, născut şi crescut în cultura franceză şi hrănit din spiritualitatea cea mai autentic ortodoxă, de dinainte de Marea Schismă, plămădită şi înflorită în Apusul şi Franţa creştine. Ultima sa lucrare, intitulată Din Răsărit în Apus. Ortodoxie şi Catolicism, apărută cu doar câteva luni înainte de mutarea sa la Domnul şi pe care am tradus-o imediat după aceea la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, subliniază o serie de aspecte referitoare tocmai la această chestiune a recuperării spre cunoaştere a spiritualităţii creştine dezvoltată în Franţa, a examinării convergenţelor şi divergenţelor dintre Apusul latin şi catolic şi Orientul ortodox, a originilor şi cauzalităţii lor.

În Franţa cea mult încercată de consecinţele ateismului secularizant şi aproape nimicitor de identitate creştină, atât de mult deplânse şi de lucid analizate de părintele Placide, Ortodoxia cunoaşte în prezent un adevărat avânt, atât numeric, reflectat de numărul crescând de parohii, în special de jurisdicţie românească, cât şi duhovnicesc, trădat de înmulţirea publicaţiilor de teologie, spiritualitate sau reflecţie creştin-ortodoxă. În rândul ortodocşilor din Franţa, francezi sau de alte naţionalităţi, emigraţi din ţări cu tradiţie majoritar ortodoxă sau convertiţi la Ortodoxie, părintele Placide s-a bucurat şi se bucură în continuare de o autoritate duhovnicească şi teologică de necontestat, pentru rigoarea şi fermitatea scrierilor sale de teologie patristică şi spiritualitate, pentru autenticitatea şi smerenia vieţurii sale monahale, pentru toate virtuţile evanghelice îmbrăţişate şi asumate pe deplin în practica monahismului athonit, în duh ortodox şi limbă de exprimare franceză.

Părintele arhimandrit a fost un neobosit şi fin traducător de texte liturgice şi patristice în limba franceză. Traducerea Psaltirii pe care a realizat-o după textul Septuagintei este unanim recunoscută drept cea mai valoroasă din spaţiul culturii franceze, religioase şi creştine, fiind utilizată liturgic în diferite jurisdicţii sau preluată în texte de teologie şi de rugăciune. Astfel, binecunoscutul teolog francez contemporan Jean-Claude Larchet, renumit pentru rigoarea afirmaţiilor doctrinare din scrierile sale şi a spiritului său critic cu totul deosebit, precizează într-una dintre cele mai recente lucrări ale sale, Viaţa liturgică, tradusă de noi la Doxologia: „Cea mai bună traducere în limba franceză a Psaltirii din Septuaginta este aceea a părintelui arhimandrit Placide Deseille, Les Psaumes. Prières de l'Église, Paris, 1979” (Jean-Claude Larchet, Viaţa liturgică, traducere din limba franceză de Felicia Dumas, Iaşi, Editura Doxologia, 2017, p.118).

Totodată, părintele Placide a tradus în franceză şi textele Sfintelor Liturghii, numeroase acatiste (printre care şi „Acatistul Rugului Aprins” al ieroschimonahului român Daniil Sandu Tudor), majoritatea cărţilor de cult, precum şi trei lucrări patristice fundamentale pentru viaţa spirituală a creştinului autentic, spre folosul şi sporirea duhovnicească a celor interesaţi. Este vorba despre Omiliile duhovniceşti ale Sfântului Macarie Egipteanul (Les Homélies spirituelles de Saint Macaire: le Saint-Esprit et le chrétien, traduction française par le père Placide Deseille, Abbaye de Bellefontaine, Spiritualité orientale no. 40, 1984), Scara Sfântului Ioan Scărarul (Saint Jean Climaque, L'Echelle sainte, traduction française par le père Placide Deseille, Abbaye de Bellefontaine, Spiritualité orientale no. 24, deuxième édition revue et corrigée, 1987) şi Cuvintele despre sfintele nevoinţe ale Sfântului Isaac Sirul (Saint Isaac le Syrien, Discours ascétiques, traduction française par le père Placide Deseille, Éditions du Monastère Saint-Antoine-le-Grand et du Monastère de Solan, Saint-Laurent-en-Royans et La Bastide d'Engras, 2006, deuxième édition, 2011).

Gheronda a fost un mare iubitor al credinţei şi evlaviei poporului român. A fost extrem de fericit la apariţia tuturor traducerilor sale în limba română, la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan faţă de care nutrea o profundă şi respectuoasă afecţiune. Era deosebit de bucuros să stea de vorbă cu toţi românii care mergeau să-l vadă la mănăstirile sale. Am povestit în paginile revistei Tabor cum la împlinirea a 90 de ani de viaţă, în cuvântul de mulţumire adus Domnului, părintele arhimandrit s-a referit numai la ţara noastră, la relatarea vizitelor întreprinse în România în perioada 1960-1970, la figura Patriarhului Justinian Marina cu care s-a întâlnit de mai multe ori, la evocarea marilor părinţi duhovniceşti din mănăstirile nemţene sau din alte părţi ale ţării, a spiritualităţii mişcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim („Părintele arhimandrit Placide Deseille despre Patriarhul Justinian Marina”, în revista Tabor, numărul 10, anul XI, octombrie 2017, p. 28-35).

Părintele Placide rămâne pentru noi, românii născuţi ortodocşi, un adevărat model de mărturisitor al Adevărului din Biserica Una, Sobornicească şi Apostolească, pe care l-a căutat toată viaţa. Gheronda nu a ezitat să renunţe la tot, după cincizeci de ani petrecuţi în sânul Bisericii Catolice, ca monah cistercian şi teolog extrem de cunoscut, pentru a fi primit în Ortodoxie şi tuns în monahism în Sfântul Munte. Această vigoare a mărturisirii credinţei ortodoxe nu l-a părăsit niciodată.

Cunoscându-i dragostea faţă de evlavia poporului nostru şi de marii părinţi duhovniceşti odrăsliţi de acesta de-a lungul veacului trecut, cei care am fost binecuvântaţi, prin pronia lui Dumnezeu, de prezenţa părintelui arhimandrit în viaţa noastră îl rugăm cu îndrăzneală să ne fie neobosit mijlocitor din ceruri pentru ca Domnul să ne dăruiască această vigoare mărturisitoare, în vremuri mult încercate şi tulburi, ajutându-ne să le traversăm fără poticnire.

Părinte drag Placide, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!