Un curs de viitor

Cei ce sunt la zi cu activităţile ATOR Iaşi cu siguranţă au auzit despre proiectul: „Ai rădăcini.Tradiţia e COOL(tură)!“, finanţat de Primăria Municipiului Iaşi. Acesta are drept scop redescoperirea şi promovarea tradiţiilor populare româneşti generaţiilor tinere. Ne dorim să nu se uite frumuseţea zilelor trecute. Trecutul se regăseşte în viitor. Aducerea în prezent a lucrurilor frumoase din trecut oferă şansa unui viitor pe măsură. „Viitorul nu este un loc care ne aşteaptă, ci un proiect care se construieşte“. Proiectul promovează minunatele semne cusute pe iile originale, portul şi cultura populară românească, evidenţiind modul prin care toate acestea au contribuit la dezvoltarea sufletului poporului român.

Perioada de desfăşurare a activităţilor din cadrul proiectului a fost 15 august-15 decembrie 2017. Evenimentele şi activităţile cele mai însemnate ale proiectului au fost: „Festivalul bucuriei“, „Târgul meşterilor populari“, „O seară românească“ şi „Ateliere de cusut straIE de sărbătoare“ în 4 licee ieşene partenere în proiect. Liceele sunt: Colegiul Naţional „Mihai Eminescu“, Colegiul Naţional „Emil Racoviţă“, Liceul Teoretic „Miron Costin“ şi Liceul Pedagogic „Vasile Lupu“.

Eu sunt elevă la Liceul Teoretic „Miron Costin“ şi când am auzit prima dată despre acest proiect şi mai ales despre faptul că trebuie să coasem ii, o treabă atât de neobişnuită în secolul 21, m-am întrebat: Să mă înscriu aici? Ce vom face? Voi reuşi să lucrez bine? Cum vor fi oamenii care se ocupă cu aşa ceva? Aşteptările mele au fost întrecute încă de la primul atelier când am pus mâna pe ac şi aţă.

Era o zi de joi, eram obosită după ore, voiam să mă duc acasă şi nu ştiam cum să fac timpul să treacă mai repede. Atenţia îmi era scăzută, priveam primprejur, iar prezentarea mergea către o direcţie ciudată pentru mine. Se vorbea despre semnele de pe ie şi însemnătatea lor. La un moment dat, totuşi, am fost prinsă. Erau semne pe care nu puteam să le descifrez, dar când ni se clarificau, rămâneam uimiţi. Mai apoi ni s-a dat o ie originală să o vedem şi să o atingem şi o bucurie pură mi-a umplut inima. Cum de nu mi-am dat seama până acum, cum de nu am putut să fac diferenţa între o ie cusută manual şi alta făcută industrial? Greutatea, fineţea, cusătura, toate aceste amănunte vorbesc.

Încă şi mai minunat a fost momentul în care mi s-a dat un ac, aţă şi o bucată de etamină pentru a realiza un model. Foaia cu tipar îmi era neclară la început: era o floare şi alte liniuţe pe lângă. Am cusut ore, pentru că fiecare punct înainte mă făcea mai liberă şi mai ataşată de strămoşii noştri ce purtau cămăşi astfel cusute. Tainele se desluşesc lucrând, iar aceasta acesta te antrenează şi mai mult perseverând. Încet-încet mi-am dat seama ce reprezentau liniile, florile mai mici, complexe, dar în acelaşi timp simple, jucăuşe, dar şi serioase.

Lucrând, am simţit bucurie, dar şi o eliberare minunată de griji şi de stres. Cusutul acesta „banal“ m-a ajutat pe un plan mai profund decât aş fi crezut. Generaţia noastră are posibilitatea de a-şi regăsi trecutul, nu foarte îndepărtat, şi prin intermediul înţelegerii bogăţiei modelelor de pe ia românească. Dacă vor învăţa să şi coase aceste minunate cămăşi şi dacă le vor şi purta, vor simţi mai multă libertate şi prospeţime în viaţa lor şi vor vedea cu alţi ochi satele, pădurile şi munţii României. Şi poate vom reuşi să facem şi deosebirea între a sărbători şi a te distra. (Elena Chelaraşu, Liceul Teoretic „Miron Costin“ din Iaşi)