Vizită ATOR Iaşi la Batalionul 151 Infanterie „Lupii Negri“

Pentru unii, armata înseamnă o mulţime de oameni duri, nefericiţi, care luptă pentru cauze nobile, pentru apărarea ţării, a poporului şi a valorilor lui. Pentru alţii, armata are o conotaţie dură, este mijlocul prin care se răpesc teritoriile şi bunurile altui neam. Aşa o percep eu şi, probabil, generaţia mea care n-am avut ocazia să facem stagiul militar, iar ceea ce ştim despre armată şi arme este din filmele de la televizor.

Ca urmare a unei colaborări de mai mulţi ani dintre Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Batalionul 151 Infanterie, unii curioşi din Asociaţia Tinerilor Ortodocşi Români din Iaşi au avut posibilitatea de a-şi îmbogăţi imaginea pe care o au despre printr-o experienţă proprie. Luni, 27 iunie, la ora 9:00 când deja soarele a început să ardă, un grup se tineri vorbeau aprins şi se organizau în faţa porţilor unităţii militare „Lupii Negri“ din apropierea aeroportului.

Cunoscut în ultimii ani şi sub denumirea BLACK WOLVES, Batalionului 151 Infanterie, urmaş al Batalionului 1 Infanterie, a luptat în Războiul de Independenţă şi în cele două Războaie Mondiale. În Primul Război Mondial, pe atunci în compunerea Diviziei a 7-a Infanterie, a participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, pe valea Uzului, apoi la Miercurea Ciuc, Vlăhiţa şi Odorhei. Batalionul 1 participă la grupul de acoperire „UZ“ şi la acţiunile cele mai grele în defileul Oltului şi la Tuşnad.

În vremurile mai apropiate, iunie 2003 - ianuarie 2004, Batalionul 151 Infanterie a participat cu un număr de 400 militari la Operaţia „ENDURING FREEDOM IV“, în Teatrul de Operaţii din Afganistan, urmată de o nouă operaţiune, în aceeaşi ţară, în iunie 2005-ianuarie 2006.

Irakul a fost o altă zonă de conflict în care militarii Batalionului 151 Infanterie au executat misiuni, după cele din Angola, Bosnia, Albania şi Afganistan. În perioada februarie - august 2008, batalionul a fost dislocat cu 405 militari la Tallil, unde a participat la Operaţiunea IRAQI FREEDOM.

Intraţi în unitatea militară a trebuit să ne „eliberăm“ de telefoanele mobile pe care le-am lăsat la poartă.  Aici am fost primiţi „milităreşte“ şi cu prietenie de domnul comandant col. Marius Iacobuţ, gazda noastră, care ne-a şi introdus în lumea militară. Ajutaţi de către soldaţi, fetele şi băieţii au aflat cum se foloseşte un pistol mitralieră, cum se foloseşte o puşcă mitralieră cu afet sau un aruncător de grenade. Sunt sigură că băieţii se visau, având armele în mână, în vreo confruntare armată sau se imaginau luptători într-un film cu Silvester Stalone sau Bruce Willis, că aşa sunt ei.

După câteva simulări de trageri şi conversaţii cu militarii, ni s-a prezentat un film cu secvenţe ce surprindeau momente din misiunile din teatrele de luptă. Tinerii au urmărit cu atenţie, apoi, nemaiaşteptând finalul, au „atacat“ cu întrebări. Astfel, am aflat că antrenamentul din ţară este, de obicei, mai dur decât misiunea propriu-zisă, că oamenii din armată îl păstrează pe Dumnezeu în suflet şi vorbesc cu El, mai ales în clipele grele, că au un preot cu ei oriunde s-ar duce; că armata nu înseamnă numai distrugere, ci şi apărarea demnităţii oamenilor neajutoraţi, că operaţiunile nu sunt doar rafale de puşcă, ci mai ales ajutor oferit localnicilor, ajutor medical, distribuire de alimente. Această realitate a fost sintetizată şi prin spusele domnului comandant Marius Iacobuţ, care a evidenţiat faptul că patriotismul este uneori greşit înţeles. Dacă ar trebui să îl restrângem la însemnătatea sa de bază, am putea spune că reprezintă ajutorarea celorlalţi, ajutorarea aproapelui.

Şi în cazarma militară, dar şi pe drumul de întoarcere spre casă, am reflectat la ce a însemnat pentru istoria neamului nostru apărarea de către armată „a credinţei şi patriei străbune“, aşa cum spune troparul Sfântului Ştefan Voievod.  Am făcut fără să ne propunem,  în gând, paralele între războiul văzut şi războiul nevăzut, al gândurilor, al confruntării cu noi înşine şi cu spiritele întunericului, război pe care-l ducem nu doar în teatrele de operaţiuni, ci zilnic. Mulţumim conducerii Batalionului „Lupii Negri“ şi dăm slavă lui Dumnezeu şi pentru această zi. (Mihaela-Alexandra Rusu, Facultatea de Litere - ATOR Iaşi)