„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Zece ani de la trecerea în rândul sfinţilor a „liniştitorului din Sihăstria Pocrovului“
Se împlinesc 10 ani de când mulţimea de cler şi popor adunată la Gledin în faţa icoanei Episcopului Pahomie al Romanului şi-a unit glasul cântând pentru prima dată imnul cuvenit unui sfânt ierarh.
Viaţa de sfinţenie, evlavia şi înţelepciunea în păstrarea dreptei credinţe şi chipul de părinte duhovnicesc 1 sunt temeiuri pentru care ierarhul Pahomie a fost înscris alături de ceilalţi sfinţi români în calendarul ortodox, având ca zi de prăznuire data de 14 aprilie. Iniţiativa canonizării Sfântului Ierarh Pahomie, Episcopul Romanului, născut spre sfârşitul secolului al XVII-lea în micul şi străvechiul sat românesc Gledin, a aparţinut Mitropolitului Bartolomeu Anania. Acesta a inclus spre sfârşitul vieţii şi în testamentul său ca cinstirea şi cultul Sfântului Pahomie să fie neîntrerupte peste generaţii.
Pe 14 aprilie 2007, în prezenţa a 25 de ierarhi înconjuraţi de preoţi şi credincioşi, s-a dat citire Tomosului Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Pahomie. La acest eveniment desfăşurat la Gledin a participat şi Preafericitul Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine, care a răspuns invitaţiei Înaltpreasfinţitului Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Prezenţa delegaţiei Bisericii Ortodoxe din Ucraina a fost un semn de aleasă preţuire arătată sfântului care a fost vieţuitor şi al Lavrei Pecerska din Kiev. La eveniment a participat şi o delegaţie din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, din care au făcut parte Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, pe atunci arhimandrit şi exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi arhimandritul Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ.
Isihia trăită în rugăciune şi în studiul scrierilor patristice a fost idealul pentru care a luptat călugărul nemţean Pahomie, numit şi „liniştitorul de sub Muntele Chiriacu“ sau „liniştitorul din Sihăstria Pocrovului“ 2. În Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ierarhul ardelean este consemnat ca un vrednic slujitor al Bisericii strămoşeşti, contribuind prin râvna şi osteneala sa la îmbunătăţirea vieţii spirituale din Eparhia Romanului, pe care a păstorit-o.
Însă, Sfântul Pahomie rămâne cunoscut mai ales ca un iubitor al rugăciunii şi scrierilor Sfinţilor Părinţi. Astfel, cu bucurie sfântă scria într-una dintre însemnările sale: „Dumnezeu Care a zis să lumineze lumina, adică întunericul, Acela a descoperit aceste sfinte scripturi neamului nostru, cel ce şedea întru întunericul neştiinţei şi în umbra legii şi a nepriceperii, iar acum a strălucit soarele dreptăţii al credinţei celei bune. Tot neamul nostru românesc, toată suflarea, să-L laude pe Domnul Iisus Hristos“ 3.
Inima lui a rămas legată o dată pentru totdeauna de Schitul Pocrov din Poiana Raiului, locul unde a aflat iluminarea spirituală. După ce renunţă la stăreţia Mănăstirii Neamţ, cu binecuvântarea Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, se retrage aici şi întemeiază o comunitate mică de sihaştri. La scurt timp este ales episcop de Roman, iar după şapte ani de păstorire revine la sihăstria sa, ridicând în anul 1714 o biserică de lemn închinată Acoperământului Maicii Domnului. Vitregiile vremii au încercat credinţa şi liniştea sfântului, astfel încât, aflat departe de locul său drag şi de neamul său, s-a săvârşit la Lavra Pecerska pe când era abia trecut de 50 de ani.
Marele istoric Nicolae Iorga îl remarca pe ierarhul Pahomie ca fiind „cel mai de seamă cărturar dintre clericii moldoveni din acel timp“ 4. Este necesar să amintim că Episcopul Melchisedec al Romanului are cea mai importantă contribuţie la biografia înaintaşului său, pe care îl admira ca pe un iubitor de linişte. Astfel, în „Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman“5, redă viaţa şi petrecerea întemeietorului Schitului Pocrovului, scrise de un ucenic anonim în Pomelnicul mare al schitului. În anul 1885, căutând mormântul Episcopului Pahomie în lavra kieviană, Melchisedec găseşte doar inscripţia de pe capacul cutiei în care s-au aflat moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan duse la Kiev de Episcopul Pahomie, în care era menţionat că „a vieţuit opt ani în Lavra Pecerska, unde a murit şi a fost îngropat înaintea marilor uşi ale bisericii. Anul 1724 luna aprilie 26 zile“ 6.
Dragostea Sfântului Pahomie faţă de locaşul de la Pocrov, cât şi prezenţa lui după moarte, simţită de către monahii vieţuitori aici, au fost confirmate de descoperirea cinstitelor sale moaşte. Astfel, în data de 9 octombrie 2013, în urma unor lucrări de renovare, în pronaosul bisericii s-au aflat în chip minunat osemintele unui sfânt. La scurt timp s-a descoperit în Cazania lui Varlaam şi însemnarea lui Lazăr Ursu, ucenicul ierahului Pahomie, care menţionează că: „Această sfântă carte, cu bune învăţături şi de mare folos sufletesc, o am cumpărat eu, smeritul ieromonah Lazăr, de la Kiev, din cămara Pecerskii din care se vând cărţile la Podolia, când am fost după rămăşiţele răposatului Pahomie, carele a fost episcop la Roman. Văleat 7234 (1725), luna septemvrie, 16 zile“ 7. Aceaste mărturii ne-au determinat să credem că moaştele descoperite în chip minunat în biserica de la Pocrov sunt ale Sfântului Pahomie.
Rugăm pe Sfântul Pahomie, la această sărbătoare, să ne ocrotească cu dragostea lui şi să ne dăruiască tuturor bucuria Învierii lui Hristos!
1 Tomos Sinodal, text definitivat de Comisia Sinodală pentru Canonizarea Sfinţilor Români la 13 noiembrie 2006 şi aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin hotărârea nr. 4778 din 14 noiembrie 2006. apud Slujba, viaţa şi canonizarea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, Editura Renaşterea 2007, p. 61
2 Constantin Voicescu, Schitul Pocrov şi importanţa lui pentru viaţa şi cultura bisericească din Moldova în sec. al XVIII-lea, în „Biserica Ortodoxă Română“, 1972 XC, nr.7-8 p. 16; Nicolae. Iorga, Istoria Bisericii Române, p. 95.
3 Pr. Nicolae Feier, Cuviosul Ierarh Pahomie de la Gledin, Editura Renaşterea, 2007, p. 57.
4 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, ediţia a II-a, vol. II, Bucureşti, Editura Ministerului de Culte, 1928, p. 35.
5 Episcopul Melchisedec Ştefănescu, Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, vol. II, Bucureşti, 1874-1875, pp. 322-352.
6 Cronica Romanului şi Huşilor, Academician Melchisedec Ştefănescu, Episcop al Romanului - Volum omagial dedicat unui veac de la moartea sa, 1892-1992, p. 196.
7 I. Caproşu şi E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, vol. I, Editura Demiurg, Iaşi, 2009, p. 434.
Cinstirea Sfântului Pahomie la Schitul Pocrov
Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin a fost cinstit marţi, 18 aprilie 2017, la Schitul Pocrov din judeţul Neamţ. Întrucât ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Pahomie, 14 aprilie, a fost în Săptămâna Patimilor, obştea aşezământului monastic a rânduit serbarea Sfântului în a treia zi de Paşti.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de arhim. Gavriil Alexa, stareţul Mănăstirii Basaraba din judeţul Iaşi, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Pelerinii au venit cu multă evlavie spre bisericuţa din Poiana Raiului de la Pocrov, atât din judeţul Neamţ, cât şi de la Iaşi sau Bacău. Oamenii s-au putut închina la racla ce adăposteşte moaştele Sfântului Ierarh Pahomie, frumos împodobită cu flori. Predica de la finalul slujbei a fost ţinută de părintele Eugen Ciuche, consilier al Sectorului social-filantropic şi misionar al Eparhiei Romanului şi Bacăului, care a făcut referire la sărbătoarea Învierii Domnului şi la ziua cinstirii Sfântului Ierarh Pahomie cel Mare. „Sfinţii sunt martori ai Învierii Domnului, iar prin trupurile lor neputrezite sunt făcliile Sfintelor Paşti. Biserica este plină de chipurile celor ce au înviat, biruind astfel moartea. Omul care a privit la Învierea Mântuitorul Hristos trece mai întâi prin cruce“, a spus părintele consilier Eugen Ciuche. Ierom. Ambrozie Ghinescu, egumentul Schitului Pocrov, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care îi poartă în rugăciune pe toţi monahii şi monahiile din Eparhia Iaşilor, arhimadritului Gavriil Alexa şi tuturor părinţilor pentru că au slujit Sfânta Liturghie în cinstea Învierii Domnului şi Sfântului Ierarh Pahomie. „Nădăjduim că întâlnirea cu Sfântul Ierarh Pahomie ne-a adus tuturor bucurie, sporind lumina Învierii Sfintelor Paşti. Dăm slavă lui Dumnezeu că am înălţat rugăciuni de mulţumire şi de mijlocire către sfinţi ca să ne fie ocrotitori în continuare“, s-a exprimat ieromonahul Ambrozie Ghinescu. În semn de preţuire şi de binecuvântare din partea Sfântului Ierarh Pahomie, peleriniii au primit un album cu Schitul Pocrov, realizat de Clubul Fotografilor Iaşi. La final, cei prezenţi au participat la o agapă frăţească.