„Apologetica Ortodoxă – mărturisire şi apostolat”

„Apologetica Ortodoxă – mărturisire şi apostolat” este cea mai nouă carte publicată la Editura Mitropolia Olteniei, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Autorul este părintele Ioniţă Apostolache, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Craiova şi coordonator al Ediţiei de Oltenia a "Ziarului Lumina".

Teologia academică românească are datoria de a intui care sunt problemele reale ale lumii contemporane și de a le depăși prin articularea unor perspective creștine. Mai mult decât atât, aceste răspunsuri trebuie să își găsească loc în inimile și viețile studenților, cei care sunt datori să le mărturisească celor care nu au timp să se dedice studiului sistematic, însă sunt căutători ai Adevărului. De la profesor la student și apoi la omul de lângă noi, vocea Bisericii în zgomotul provocărilor contemporane trebuie să se facă auzită. Impactul nu poate fi decât unul pozitiv, în condițiile în care există dorința sinceră pentru mărturisirea adevărului evanghelic. În această direcție, ca mărturisire a credinței ortodoxe, se înscrie și lucrarea pr. Ioniță Apostolache, atrăgătoare de la prima vedere, atât prin titlul provocator, dar și prin volumul de muncă depus, vizibil în numărul mare de pagini dedicat subiectului lucrării. Această densă carte, în fapt curs de teologie, bine îngrijit și articulat, cu bibliografie selectivă la sfârșitul fiecărui capitol, a reușit să vadă lumina tiparului la început de an 2017, sub egida Editurii „Mitropolia Olteniei“. În cele trei mari părți sau capitole ale lucrării, autorul dorește să obișnuiască cititorul cu cele trei mari dimensiuni ale Apologeticii Ortodoxe, anume aceea de a fi creștin și ortodox și cea a dialogului.

„Apologetica Christiana”

În prima parte, intitulată sugestiv „Apologetica Christiana”, autorul își propune să definească lucrarea apologetică a primelor veacuri creștine. În acest sens, trebuie să înțelegem că dimensiunea apologetică creștină ca formă de mărturie face parte din însăși ființa Bisericii. Astăzi vorbim despre Apologetică într-un cadru academic, ca disciplină teologică, dar şi ca atitudine de apărare și de explicare a adevărului de credință, folosindu-se cu precădere termenul de apologie, ulterior înlocuit cu cel de apologetică. După anumite clarificări etimologice și de raportare cu alte discipline teologice, autorul amintește de binecunoscuta perspectivă a tradiției ortodoxe, care preferă să vorbească, în pofida unei tendințe scolastice de supra-raționalizare a teologiei, despre o Apologetică rațional-duhovnicească, recuperând astfel sensul inițial de trăire și mărturisire a adevărului. Pentru că atitudinea apologetică (mărturisitoare) a reprezentat cadrul în care dogmele Bisericii s-au formulat la Sinoadele Ecumenice, părintele Apostolache analizează noțiunea de dogmă, raportându-se la teologia unor Sfinți Părinți, dar și la studiile teologului român, părintele Dumitru Stăniloae. Mai departe, pentru că fundamentul Apologeticii creștine din Biserica primară se sprijină pe persoana și lucrarea Mântuitorului Hristos, singura noutate de sub cer, lucrarea prezintă interpretarea Logosului divin înomenit la diferiți Părinți şi Apologeţi. Cel mai de seamă dintre aceștia rămâne, fără îndoială, Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, de la care se păstrează două Apologii. Prin această trecere în revistă a celor mai impor­tanți apologeți de limbă greacă, latină și siriacă. Autorul descrie cadrul general al lucrării mărturisitoare a Bisericii din primele veacuri creștine, articulând îndeosebi caracterul istorico-patristic al Apologeticii ca disciplină teologică.

„Apologetica Ortodoxă”

În următoarea parte a cărții, autorul dorește să ne vorbească despre „Apologetica Ortodoxă”. Deși rămâne cel mai scurt capitol al lucrării, totuși sunt analizate critic patru teme de maximă importanță pentru Apologetica creștină din perspectivă ortodoxă. Este tratată mai întâi tema cunoașterii lui Dumnezeu. Învățătura ortodoxă vorbește astfel despre o cunoaștere naturală și apofatică a lui Dumnezeu, dar și de cunoașterea lui Dumnezeu prin experiența noastră zilnică. Părintele profesor insistă pe rolul credinței ca fundament al apologeticii. Doar în lipsa unei credințe, existența lui Dumnezeu poate fi respinsă. Tema legăturii dintre avva și ucenic ca formă mărturisitoare și jertfelnică poate fi înțeleasă mult mai profund în lumina antropologiei ortodoxe, la rândul ei analizată ca temă specială a Apologeticii Ortodoxe. Ultima temă dezbătută în această a doua parte a lucrării rămâne problema liberului arbitru, analizat în calitatea sa de dar al lui Dumnezeu pentru om.

„Apologetica Coloquiarum”

Ultima parte a lucrării, cea de-a treia, a fost intitulată de autor ca „Apologetica Coloquiarum”. Așa cum ne indică și titlul, direcția din această secțiune este una mult mai actuală și încărcată de lucrarea dialogului. O apologie sau apologetică fără dialog este o contradicție în termeni. Fără îndoială că dialogul dintre filosofie și creștinismul primar rămâne modelul de urmat și pentru teologia zilelor noastre. Nu putem fugi de răspunsuri la frământările actuale. Dimpotrivă, punerea în dialog rămâne un pas important în soluționarea lor. Astfel, părintele Ioniţă Apostolache analizează acest dialog dintre filosofie și credința creștină. Mai apoi, consideră necesară prezentarea raportului dintre teologie și cultură, exemplificând cu personalitatea domnitorului Dimitrie Cantemir, un mare pedagog şi apologet de seamă al timpului său. Un alt model de dialog îl reprezintă cel dintre teologie și știință, teren unde Apologetica trebuie să-și facă simțită prezența. Există diferențe de viziuni, dar și de abateri care trebuie semnalate. Autorul exemplifică cu teoria evoluționismului, unde perspectiva ortodoxă vine să vorbească despre o lucrare simțită și reală a lui Dumnezeu în întreaga creație și nu despre un hazard sau despre o luptă fără de sfârșit a speciilor. În sfârșit, autorul prezintă într-o notă ortodoxă argumentele care susțin existența lui Dumnezeu, precum argumentul moral, teleologic, ontologic etc. În ultimele trei subcapitole, sunt expuse trei teme de importanță pentru lucrarea apologetică practică a Bisericii Ortodoxe. Mai întâi, ca soluţie de recuperare a teonomiei omului modern se propune o experientare liturgică a existenţei. Se dă astfel un răspuns la maxima lui Feurbach, care spunea că „omul este ceea ce mănâncă”. În antiteză cu omul ancorat în viața Bisericii, în penultimul subcapitol, este descris omul ateu, care face trecerea de la omul teonom la omul autonom. Din nefericire, autonomia presupune și individualismul, care îl scoate pe om din viața comunitară. Ultimul subcapitol vorbeşte despre lucrarea de slujire și egalitate în Biserică şi societate, cu o exemplificare desprinsă din teologia şi experienţa filantropică a Sfântului Vasile cel Mare.

Lucrarea are parte și de o postfață, semnată de pr. conf. univ. dr. Adrian Boldișor, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, dar și director al Editurii „Mitropolia Olteniei“.

În calitate de cititor al acestei lucrări, o recomand cu căldură și cu multă încredere în faptul că va trezi un interes special pentru cei care o vor citi, să-și dezvolte calitatea mărturisitoare și să devină conștienți că doar mărturisind ne împlinim datoria de creștini.