Biserica, familia, școala - factorii educației copilului

Educația religioasă este fun­damentală pentru formarea per­so­nalității unui copil. Nu este suficientă îngrijirea trupească (îmbrăcăminte și mâncare), deoa­rece aceasta nu-l formează și nu-l modelează în viață, ci mai impor­tantă este îngrijirea sufletească, deoarece aceasta este veșnică, îl înnobilează, îi dă bunătate, dra­goste, milă și toate virtuțile.

Ca părinte, când educi un copil, nu este suficient să-i spui doar, ci trebuie să faci împreună cu el, să te arăți exemplu personal viu. Să îngenunchezi împreună cu el în fața icoanei la rugăciune, să-l iei de mână și să mergi la Sfânta Biserică, să te ferești de a vorbi orice cuvânt rău, a face orice gest necontrolat, pentru că el te copiază întocmai.

Familia creștină este inclusă în misiunea Bisericii, este o prelungire a Bisericii în lume și o aducere a lumii în Biserică. Toți părinții sunt datori să-și îmbi­se­ricească copiii, să-i împrieteneas­că cu Duhul lui Dumnezeu și să-i crească sub aripile Bisericii, așa cum a fost îmbisericită și crescută Maica Domnului. Grija educației copiilor nu aparține numai familiei, ci și școlii, societății și Bisericii. Toate instituțiile poartă obligațiile și răspunderile creș­terii, îngrijirii și ajutorării lor, cu toate mijloacele materiale și morale de care dispunem.

Copilul este un crin, iar nepri­hănirea lui vede îngerii lui Dumnezeu. Iubirea și rugăciunea revelează copiilor pe Părintele lumii și al oamenilor. Iubirea și rugăciunea îi fac să-L îndrăgească și să-I primească în suflet, pe toată viața, icoana Lui sfântă, ocrotitoare, mântuitoare. Copiii trebuie deprinși de mici cu rugă­ciunea și cu datinile religioase. Preoția este haina pe care un om cu vocație, cu frică și iubire de Dumnezeu o îmbracă și care îl va încălzi toată viața și prin el, cu puterea lui Dumnezeu, toate neamurile. Dumnezeu a zis: „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23).

Preotul este, deci, mijlocitorul lui Dumnezeu pe pă­mânt. El este cel care are grijă de bună în­țelegere între oameni, de bună orânduire duhovnicească a parohiei pe care o păstorește. Și pentru ca jugul, slujba-i, să fie deplin realizată, necesită multă atenție, afectivitate, abnegație. El împreună cu enoriașii ce-i păstorește vor deveni o nouă familie.