Biserici şi mănăstiri în haine de praznic

Astăzi, de praznicul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, mai multe locaşuri de închinare din Mitropolia Olteniei îşi serbează hramul. Între acestea se numără mănăstirile Hurezi şi Topolniţa, bisericile Obedeanu şi Ziua Crucii din Craiova, „Sfinţii Împăraţi” şi Bârseşti din Târgu Jiu.

Pentru credincioşii din Mitropolia Olteniei, ziua de cinstire a Sfinţilor Împăraţi îmbracă un specific cu totul aparte. Praznicul a fost întâmpinat de câteva sute de clerici şi credincioşi gorjeni care încă de ieri seară au ieşit în procesiune pe străzile oraşului Târgu Jiu. Evenimentul este prilejuit de Zilele oraşului. Momentele dedicate acestei alese sărbători sunt deschise prin rugăciune la Biserica „Sfinţii Împăraţi”-Parângul, unde în ajun a început un intens program liturgic. După slujba Vecerniei, de aici au pornit pe principalele artere ale oraşului peste 100 de preoţi şi alte câteva sute de credincioşi. Icoana sfinţilor ocrotitori a fost purtată în procesiune, cântându-se troparul şi rostindu-se ectenii şi rugăciuni pentru bunăstarea şi ocrotirea urbei. Astăzi, de la primele ore ale dimineţii, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, săvârşeşte în acest locaș Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Slujbă arhierească la Mănăstirea Topolniţa

Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena adună, de asemenea, sute de credincioşi la hramul bisericii din lemn a Mănăstirii Topolniţa. Slujba de praznic este săvârșită de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, la Altarul de vară al mănăstirii. Răspunsurile stranei sunt date de Grupul psaltic „Sfântul Gheorghe” de la Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin.

Situată la aproximativ 4 km spre răsărit de municipiul Drobeta-Turnu Severin, pe râul cu acelaşi nume, Mănăstirea Topolniţa este unul dintre locurile de tradiţie din istoria monahismului mehedinţean. Istoria leagă acest frumos loc de isihie românească de Mănăstirea Tismana, al cărei metoc a fost dintru începuturi. Din tradiţie i se mai spune şi „Schitul de jos”, fiind aşezată oarecum la poalele dealurilor de pe valea Topolniţei.

Cercetările istorice au scos la lumină în parte frumoasa tradiţie a mănăstirii, înfiripată pas cu pas în decursul vremii. Unii îi leagă pe bună dreptate existenţa de binecuvântata prezenţă a Sfântului Nicodim de la Tismana pe aceste meleaguri. Se pare că sfântul a aşezat aici prima piatră de temelie şi odată cu ea rânduiala monastică cu care se deprinsese de la Sfântul Munte. Mai mult decât atât, cercetările istoricilor au determinat foarte clar contextul de formare a cinstitei mănăstiri. În decursul timpului, mănăstirea a trecut prin mai multe momente grele, ajungând chiar în pragul paraginei. Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a rămas şi ea întipărită în istoria mănăstirii. (Radu Creţeanu, „Întregiri la istoricul Schitului Topolniţa”, în Mitropolia Olteniei, nr. 3-4/1957, p. 218)

Mănăstirea Hurezi, la ceas de praznic

Tot astăzi îşi serbează hramul şi Mănăstirea Hurezi, ctitorie a marelui domnitor muntean, Sfântul Constantin Brâncoveanu. Aşezat în mijlocul ansamblului mănăstiresc, sfântul locaş impresionează prin pictura realizată în frescă, unde se regăsesc şi compoziţii cu caracter laic, desprinse din viaţa ctitorilor, dar și istoria ilustrată a vieţii Împăratului Constantin cel Mare, cu o anumită semnificaţie pentru vremea aceea, biruinţa Crucii asupra semilunii turceşti etc. De subliniat este amplul tablou votiv din pronaos, veritabilă galerie de portrete de mare valoare artistică, înfăţişându-l pe domnitorul Constantin Brâncoveanu cu familia sa, în care se disting chipul Doamnei Maria, de asemenea, înaintaşii săi direcţi şi rudele din neamul Basarabilor şi Cantacuzinilor. În interiorul bisericii, pe lângă inestimabilul iconostas sculptat în lemn, se află scaunul domnesc, realizat tot din lemn, purtând stema Cantacuzinilor, stranele şi un bogat policandru, toate din vremea ctitorului. Mormântul din marmură din pronaos, cu o placă sculptată artistic, pregătit pentru adormirea ctitorului voievod, constituie mărturia cea mai grăitoare a destinaţiei şi valorii acestei mănăstiri. Tot aici se află, pe lângă alte morminte, şi cel al vrednicului egumen Ioan arhimandritul, vrednic ostenitor în rânduiala ctitoriilor brâncoveneşti.

Ctitoria boierului Obedeanu, închinată Sfinţilor Împăraţi

În Cetatea Băniei, biserica boierului Obedeanu este închinată de asemenea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Se înscrie în rândul celor mai vechi şi mai nobile locaşuri de cult ale oraşului Craiova. Vechi aşezământ boieresc, datând încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ctitoria paharnicului Constantin Obedeanu stă alături de cele mai vechi biserici din zid din Cetatea Băniei - „Sfântul Ilie” (1720), „Sfântul Gheorghe”-Vechi (1730) şi „Sfântul Ioan Sebastian” (1742), celelalte aşezăminte din acea perioadă fiind construite din lemn. Biserica este aşezată în partea de vest a oraşului, lângă vechea barieră a cartierului Brestei, fiind ridicată în 1748-1753. Este singura biserică din cărămidă din prima jumătate a veacului ­al XVIII-lea care şi-a păstrat intactă pisania de la zidire. Deşi bătrânii o numeau adeseori mănăstire, Biserica Obedeanu nu a avut niciodată regim monastic. Denumirea pe care biserica a adoptat-o are legătură cu înfăţişarea ei măreaţă, înconjurată de jur împrejur de mai multe dependinţe, având, de asemenea, numeroase proprietăţi, întocmai precum mănăstirile vremii. Statutul juridic al sfântului locaş a fost de „aşezământ”, pentru a fi adăpostit de pretenţiile călugărilor athoniţi de închinare. Un lucru vrednic de ştiut în acest sens mai este şi faptul că paharnicul Constantin Obedeanu, ctitorul principal, a ridicat-o spre folosul duhovnicesc al familiei sale şi al credincioşilor din împrejurimi, întocmai cum îi promisese Maicii Domnului. Chiar în hrisovul de întărire a testamentului ctitorului, de la 1753, se arată că biserica era deservită de trei preoţi de mir. Marele istoric Nicolae Iorga, deşi o numeşte „mănăstire”, precizează că ea a fost deservită întotdeauna de preoţi de mir, şi nu de călugări.

Tot astăzi îşi mai serbează hramul şi bisericile „Ziua Crucii” din Craiova (al doilea hram) şi Bârseşti, din Târgu Jiu.