Ctitoria boierului Hristea Belivacă

Între locurile încărcate de istorie şi credinţă din Cetatea Băniei se numără şi Biserica „Sfântul Nicolae” - Amaradia. Locaş de închinare cu rădăcini străvechi, cinstita aşezare parohială se numără astăzi între cele mai frumoase biserici ale oraşului, fiind de curând restaurată.

Parohia „Sfântul Nicolae” - Amaradia se află situată în partea de nord a municipiului Craiova, între cartierele Brazda lui Novac și George Enescu. În trecut, parohia a purtat şi numele Belivacă, după unul dintre ctitori, sau „Sfântul Nicolae ot Trăistari”, după îndeletnicirea unora dintre megieşii din „drumul Amărăzii”. Apelativul Amaradia s-a adăugat în anul 1950, după numele străzii pe care este amplasată. La sfârşitul secolului al 18-lea, mahalaua Trăistari, pentru care a fost construită Biserica „Sfântul Nicolae”, se afla situată în afara graniţelor oraşului, pe un important drum comercial, care ducea spre partea de nord a județului, de-a lungul râului Amaradia. Craiova se oprea, la vremea aceea, în Valea Vlăicii, pe unde trecea un pârâu şi exista o vamă. Locuitorii ei erau, în majoritate, negustori şi meseriaşi, unii vieţuind chiar pe terenurile sau casele bisericii. De-a lungul vremii au rămas numeroase acte care vorbesc despre viaţa şi îndeletnicirile parohienilor de la „Sfântul Nicolae” - Amaradia. De pildă, din „Jalba isnafurilor către Divan”, din mai 1787, aflăm data zidirii actualului locaş de închinare.

Ridicată pe locul unui mai vechi locaş de închinare

Biserica parohială cu hramurile „Schimbarea la Față” și „Sfântul Nicolae” a fost ctitorită de boierii Hristea Belivacă şi Mihail Socolescu în anul 1794. A fost ridicată pe locul alteia mai vechi. Acest amănunt reiese din unele însemnări de pe vechile cărţi de cult ale bisericii, anterioare anului 1794: „Această sfântă şi dumnezăiască carte ce să chiamă Minei, iaste la biserica ce să chiamă Sfântu Nicolae ot Mah(alaua) Trăistarilor, în Craiova. Şi cine s-ar ispiti, a o fura, să fie afurisit de trei sute opsprezăce sfinţi părinţi. Fieru, oţălu să putrezească, iar (trupul) aceluia să nu putrezească. Şi am scris eu Nicolae (i)er(o)monah. Octomvrie, 7, 1783” (Mineiul lunii Octombrie, Râmnic, 1776). Este posibil ca biserica anterioară să fi fost grav avariată la cutremurul din 26 martie/6 aprilie 1790, ajungând în ruină, iar Belivacă şi Socolescu să fi avut iniţiativa rezidirii ei şi a chiliilor din preajmă.

Hristea Belivacă şi Mihail Socolescu, ctitorii bisericii

Hristea Belivacă a fost un negustor vestit prin părţile locului, la sfârşitul secolului al 18-lea şi începutul secolului al 19-lea, ocupându-se cu comercializarea vitelor, pieilor şi seului. Era originar din satul Motoci, fiind frate cu monahul Clement, stareţ al Mănăstirii Motru. Avea proprietăţi întinse în această parte a oraşului, cât şi în partea de nord a judeţului Dolj. La „Podişor”, pe strada Petru Rareş, fostă Geblescu (zona „Tabaci” - Facultatea de Medicină), deţinea o zalhana pentru tăiatul vitelor. Locuia în preajma bisericii, pe locul unde astăzi se intersectează strada Amaradia cu str. ­George Enescu. Nu a avut descendenţi pe linie masculină, cei trei fii ai săi murind de copii. În biserică, la locul ctitorilor, este reprezentat alături de cele două fiice ale sale şi de mama lor, Bălaşa. Fiica sa Maria s-a căsătorit în anul 1820 cu viitorul preot Anghel ­Constantin (mai târziu protopop). Zânca, cea de a doua fiică, a devenit, în anul 1860, soţia lui Ştefan Geblescu, membru al unei vechi şi renumite familii craiovene.

Numele lui Hristea Belivacă are de asemenea legătură cu zidirea bisericii din Parohia Murgaşi, judeţul Dolj, închinată Adormirii Maicii Domnului. Unele documente enumeră pe „bogatul măcelar Hristea” printre prietenii şi sprijinitorii lui Tudor Vladimirescu, care, înainte de a ajunge pandur, a făcut şi el comerţ cu vite, în calitate de administrator al moşiei lui Ioniţă Glogoveanu din Craiova.

Despre Mihail Socolescu, cel de-al doilea ctitor al bisericii, nu s-au păstrat din păcate prea multe informaţii. Din tabloul votiv reiese doar că pe soţia sa o chema Cheraţa şi a avut şase fii. Unul dintre ei a murit înainte de terminarea bisericii.

Din punct de vedere arhitectonic, Biserica „Sfântul Nicolae” - Amaradia păstrează nealterat stilul postbrâncovenesc al vechilor biserici din Oltenia şi Ţara Românească. Planul este triconic, cu pridvor deschis pe arcade şi coloane de cărămidă. Este prima biserică de mir din Oltenia cu două turle deschise. Pictura originală, realizată în frescă, este de o valoare istorică şi artistică notabilă. Din punct de vedere artistic, cuprinde foarte bine trăsăturile specifice picturii postbrâncoveneşti, precum şi tradiţiile locale ale picturii şcolii ­olteneşti a sfârşitului de secol 17- început de secol 18. Are culori vii şi luminoase, decoraţii bogate în elemente florale, cu aureole în relief şi veşminte poleite cu aur. Este printre puţinele picturi postbizantine ce se mai găsesc astăzi în bisericile-monumente din Cetatea Băniei. Este totodată şi cea mai veche frescă păstrată integral într-o biserică din acest oraş. Importante sunt şi cele două picturi laice exterioare, de pe faţada de sud a bisericii: o reprezentare alegorică a morţii şi un ofiţer călare. Imposibilitatea descifrării inscripţiilor originale şi intervenţiile ulterioare nefericite asupra tabloului în care este reprezentat ofiţerul au lăsat loc diverselor teorii, care au umplut numeroase file de lucrări istorice şi continuă să atragă atenţia istoricilor. Unii cercetători au considerat că acesta este însuşi Tudor Vladimirescu, care a locuit o perioadă în preajma bisericii, iar alţii cred că este unul dintre ctitori sau donatori.

Ansamblu „Sfântul Nicolae” - Belivacă

În curtea bisericii se află casa parohială. A fost restaurată în anii 2011-2012, împreună cu sfântul locaş. La casa parohială s-a adăugat un etaj şi a fost înzestrată cu instalaţii, dotări şi funcţiuni pentru înfiinţarea unui centru educaţional pentru copii. Astăzi, în fosta casă parohială a bisericii funcţionează o grădiniţă cu program prelungit, înfiinţată cu binecuvântarea Înalt­prea­sfinţitului Părinte Mitropolit ­Irineu.

În partea de răsărit a curţii bisericii se află o cruce de piatră, ridicată în septembrie 1800, valoros monument istoric. Există mai multe opinii cu privire la locul iniţial al amplasării acestei cruci, cât şi la scopul pentru care a fost ridicată. Părintele Nicolae Nicolaescu era de părere că, în locul în care a fost fixată, în colţul de nord-vest al curţii bisericii, era „un răscruci”, unde familia Belivacă săpase şi o fântână. Părintele Ioan Stanciu, constatând că sunt inscripţionate numai numele celor răposaţi, era de părere că această cruce a fost ridicată pe locul de veci al familiei Belivacă, iar prof. Ion Pătraşcu susţine că are caracter votiv.

Dintre preoţii care au slujit la această biserică îi amintim pe pr. Ion Stanciu, pr. I. Păunescu, pr. Mihai Dincă, pr. Haralambie Stoica, pr. Jean Uncheșelu. În prezent (iunie 2016), Parohia Amaradia este deservită de preot paroh Bonea Florin, alături de preoţii Mirea Iulian şi Tudor Cristian.