Nouă artişti plastici din Bucureşti, Mureş şi Vâlcea participă în perioada 16-26 septembrie la tabăra de pictură pe sticlă de la Mănăstirea Cozia, care are tematica centrată pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, zugrav de icoane, sculptor şi miniaturist. Vernisajul icoanelor va avea loc vineri, 27 septembrie, la Galeria de Artă din municipiul Râmnicu Vâlcea. Evenimentul este organizat de Arhiepiscopia Râmnicului şi Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala Vâlcea.
Mănăstirea Cozia găzduieşte în aceste zile o nouă tabără de pictură, de această dată pictură pe sticlă, iar invitaţi sunt artişti plastici din diferite zone de tradiţie culturală ale ţării. Tema acestei tabere este legată de personalitatea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, ocrotitorul Râmnicului, a cărui zi de sărbătorire este 27 septembrie. „Artiştii plastici doresc să aducă prinos de cinstire acestui sfânt ierarh cărturar, care a fost și un artist plastic excepțional, înzestrat de Dumnezeu cu darul zugrăvirii de icoane, cu darul sculpturii, precum şi al miniaturii”, a menţionat artista plastică Filofteia Pisăru din judeţul Vâlcea.
Tabăra de pictură pe sticlă „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” de la Mănăstirea Cozia oferă artiştilor plastici participanţi nu numai posibilitatea de a se întâlni într-un cadru inspiraţional, ci mai ales de a împărtăşi tehnici şi idei pentru a păstra specificul unei tradiţii cultural-religioase din lumea satului de odinioară.
„Icoana pe sticlă este o icoană tradiţională care s-a născut datorită dorinţei ţăranului simplu de a fi mai aproape de Dumnezeu şi de Biserică, în sensul că mergea des la biserică, şi, fiindcă vedea aceste imagini pe pereţii locaşurilor sfinte şi auzea cuvântul Evangheliei într-o vreme când doar preotul, învăţătorul, poate şi conducătorul obştii săteşti erau cei care cunoşteau cartea, dorea şi el să cunoască mai multe din viaţa Domnului Iisus Hristos, a Maicii Domnului şi a sfinţilor. De aceea, ei au dorit să multiplice aceste scene ca să fie mai aproape de Dumnezeu. Aceste ateliere au apărut acolo unde existau glăjării, adică acolo unde se făcea sticlă, fiindcă era singura modalitate de a putea copia. În general, se lucra în familie, în sensul că se lucra etapizat. Deşi se spune că pictura pe sticlă este ceva naiv, totuşi, a fi naiv nu înseamnă a fi şi lipsit de cunoştinţe, iar ei poate aveau mai mult decât cel care face icoana bizantină, şi anume aveau sufletul pe care-l aşterneau pe sticlă, adică pictau cu sufletul pentru că aveau foarte multă credinţă. Se spunea că cel care avea mai multe icoane în casă, ceea ce se şi întâmpla, pentru că panotau pereţi întregi de icoane, era mai aproape de Dumnezeu. De aceea, pictura pe sticlă nu a apărut întâmplător, ci din dorinţa fiecărui enoriaş de a avea în casă icoane”, a precizat Marcel Naste, artist plastic din Reghin, judeţul Mureş.
„Am pierdut sensibilitatea de a vedea şi a simţi”
Tehnica picturii, deşi pare simplă, cere pictorului iconar nu numai cunoştinţe, ci mai ales sensibilitate şi credinţă. „Bucuria unei tabere este comuniunea şi schimbul de experienţă, de tehnici, de idei, de a fi împreună, de a lucra şi de a ne bucura de tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu. Împărtăşindu-ne diferitele păreri, am observat fiecare că o problemă mare cu care se confruntă societatea noastră este pierderea sensibilităţii de a vedea şi de a simţi lucrurile, toate cele care ne înconjoară. Icoana pe sticlă este o mărturie de credinţă în forma ei pură, populară, simplă, şi cu aceste mijloace pe care le aveau la îndemână de la glăjării au reuşit să formeze o cultură şi chiar să fie înaintea anilor, pentru că prin pictarea unei icoane pe sticlă cu sufletul, cu credinţa lor mai pură, simţeau şi vedeau cu ochii sufletului mai înainte de a vedea cu ochii trupului. Omul s-a denaturat foarte mult, încât astăzi, dacă vede o imagine destul de explicită, el nu mai ştie de unde să o ia, să o interpreteze, pentru că am pierdut sensibilitatea, iar aceasta se reflectă în viaţa omului. Ţăranul de odinioară nu avea multe, dar cu ceea ce avea a dorit să-L aducă pe Dumnezeu în casă, apoi din casă în faţa porţii de la drum, apoi la troiţele de la răspântii şi tot aşa, până şi-a construit scara către cer”, a spus Cosmin Pol, sculptor şi pictor din Târgu Mureş.
Pentru Maria Constantinescu, artist plastic din Bucureşti, experienţa din adolescenţă a taberelor de pictură sub îndrumarea pictorului Costin Ioanid, precum şi din şantierele de restaurare la biserici din Bogata Olteană, Păuşeşti Măglaşi şi Gura Humorului, a apropiat-o foarte mult de icoane.
„M-a influenţat foarte mult pictura de la Arbore, care în exterior este aproape monocromă, a rămas «albastrul de Voroneţ», şi am ajuns acolo într-o după-amiază cu cerul noros, când biserica apărea asemenea unei arce care plutea invers pe cer. De aceea, se explică de ce icoanele mele au mai mult albastru, turcoaz şi uşor verde, sunt aproape monocrome, iar în partea de sus este triunghiul cu vârful în jos, care înseamnă Dumnezeu Care priveşte spre noi, şi pun o oglindă pentru a simboliza lumina divină a lui Dumnezeu, precum spunem în Crez, «Dumnezeu este Lumină din Lumină». Iar triunghiul cu vârful în sus este omul care priveşte spre Dumnezeu, de aceea şi steaua lui David este îmbinarea dintre Dumnezeu şi om. Fiecare are stilul său, însă este foarte interesant, pentru că ne întâlnim pictori iconari din diferite părţi ale ţării şi sperăm să fie o expoziţie de succes la Râmnicu Vâlcea, care va fi patronată de domnul Gheorghe Dican, cu Arhiepiscopia Râmnicului. Mulţumesc organizatorilor şi sunt fericită că am venit aici, mai ales că este pentru prima oară”, a afirmat artista Maria Constantinescu.
Pictura, un mod de viaţă
La această tabără de pictură este prezent şi artistul Călin Bogătean din Târgu Mureş, consultant artistic la Centrul Judeţean pentru Cultură Tradiţională şi Educaţie Artistică, profesor de artă şi iconografie la Şcoala Populară de Arte şi organizator al Taberei de iconografie de la Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie de la Sighişoara. Pentru artistul Călin Bogătean, fiecare tabără de creaţie sau întâlnire cu alţi artişti este o experienţă prin care „Dumnezeu rânduieşte ca în anumite momente să ni se descopere anumite lucruri. Pentru mine iconografia este un mod de viaţă, pentru că, involuntar, şi familia mea a împărtăşit pictura icoanei pe sticlă şi, nefiind o îndeletnicire a mea zilnică, am învăţat de la ei că icoana pe sticlă este şoadă, în termeni populari, adică urâţică la prima vedere, însă e atât de profundă şi de sintetică din punctul de vedere al liniei, al cromaticii, încât i se spune naivă, însă descoperind-o, pentru mine a fost ca o revelaţie a trăirilor ţăranului român. Eu sunt un iconar pe lemn, iar icoana pe sticlă o practic mai mult la şcoală, de aceea încerc să transpun icoana de lemn pe sticlă, precum au făcut altădată şi ţăranii, fiindcă ei au văzut în biserică icoana pe lemn şi apoi au transpus-o pe sticlă. Pentru mine este un mod de viaţă, de profesie care îmi ocupă tot timpul şi asta îmi face mare plăcere, pentru că îmi descoperă lumi noi. Icoana este separată de arta plastică, pentru că are o altă rezonanţă, o altă trăire, pe care o descoperi singur prin darul pe care-l dăruieşti, prin transfigurarea ta şi prin apropierea ta de cele sfinte. În felul acesta, cu cât te apropii mai tare de latura spirituală, cu atât şi răspunsul tău va veni mai repede, mai profund, de aceea cu cât te vei dărui mai mult, cu siguranţă că şi Dumnezeu te va răsplăti înzecit”.
Alături de artişti consacraţi în pictura pe sticlă se află şi artişti plastici care doresc să aprofundeze această tehnică. „Pictura pe sticlă are nişte calităţi specifice, pe lângă rezistenţa în timp a suportului şi faptul că suportă mai bine trecerea timpului, dacă este bine realizată, redă strălucirea culorii. Totodată, se poate folosi mai ales liniatura, ceea ce pentru mine este mai important pentru că sunt grafician de formaţie”, a explicat artistul plastic Mircea Nechita din Bucureşti. Râmnicenii sunt invitaţi să participe la vernisajul acestor icoane, vineri, 27 septembrie, ora 17:00, la Galeria de Artă Artex din municipiul Râmnicu Vâlcea.
