Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” - Postelnicu Fir din Craiova împlineşte anul acesta două secole de la temeluire. Împlinind peste veacuri mărturia euharistică a credinţei ortodoxe, sfântul locaş adaugă acum în vistieria frumoaselor sale împliniri încredinţarea că existenţa sa stă pe „piatra credinţei” lui Hristos, pe care „nici porţile iadului nu o vor putea birui”.
În tradiţia şi spiritualitatea etosului nostru, valorile culturale sunt legate sinergic de realitatea istorică a Bisericii străbune. Lămurită prin nenumărate încercări, „Maica neamului românesc” a păstrat şi s-a împodobit peste veacuri în velinţa locaşurilor de închinare ortodoxe. Capodopere ale geniului popular românesc, zidirile au prins viaţă sub negura vremii, devenind astfel repere vii într-o lume ostilă, acoperământ la ceas de restrişte, oaze de linişte în freamătul secularismului şi globalizării actuale.
Ca mai toate oraşele ţării, Craiova şi-a împodobit veşmântul istoriei de zidirile sfinţite, biserici vechi şi noi în care slujitorii au liturghisit permanent, plinind rânduiala „Sfintei Jertfe”. Între acestea, una mai cu seamă a împlinit de curând 200 de ani de existenţă. Despre ea vom vorbi în cele ce urmează, încercând să scoatem de sub colbul vremii strălucirea binecuvântată a celor plinite peste timp.
Mahalaua „Postelnicu Fir”
A fost dintru început aşezată în mahalaua Postelnicului Zamfir (sau „Fir”), după cum menţionează mai toate izvoarele vremii. La fel ca şi celelalte mahalale, cunoscute cu numele pe atunci (Harşu, Sfinţii Apostoli, Băşica etc.), locul pe care se află zidită biserica făcea parte din „târgul de vineri”, care „se făcea la foişorul cel vechiu, pe drumul Bucureştiului”. La anul 1855, mahalaua „Postelnicu Fir” era aşezată lângă Piaţa Târgului de Afară, la una din cele opt bariere ale cetăţii, cea a Bucureştilor.
În atare condiţii, neguţătorii stabiliţi au ridicat mai întâi o biserică de lemn, înlocuită relativ repede cu ctitoria Postelnicului Zam(Fir). Istoricii spun despre el că era „feciorul lui jupân Iane care se trage din oraşul Craiova, împreună cu fratele său Stan şi nepotul Neagoe logofătul”. Din catagrafia bisericilor din anii 1813-1815 aflăm de asemenea că „biserica cea nouă ot Târgul de Afară, lângă drumul Bucureştilor, hramul Sfântul Ion Botezătorul şi Trei Sfinţi Arhierei Vasilie cel Mare, Grigorie Bogoslov şi Ioan Zlataost, făcută de Fir postelnicul, proin izbaşe”. Aceleaşi surse arată că „mâna Sfântului Ioan cel Milostiv aflată la această biserică fusese îmbrăcată în argint la 1793” (Nicolae Gh. Dinculescu, Bisericile Craiovei, un capitol din trecutul oraşului, Ed. Revistei Oltenia, Craiova, f.a. pp. 78-79).
Lucrări şi restaurări peste veacuri
Primele reparaţii ale sfântului locaş s-au cerut a fi săvârşite la împlinirea primului secol de existenţă. Astfel, după demersuri adresate Ministerului Cultelor, Casei Bisericii şi Episcopului Râmnicului Noul Severin, parohia a obţinut promisiunea pentru repararea bisericii. De asemenea, în perioada interbelică, în cadrul Comisiei Monumentelor Istorice, s-a pus problema unei refaceri generale pentru a fi adusă la forma iniţială a bisericii monument istoric. În 1936 s-a restaurat biserica, dar parohia nu a respectat indicaţiile regionale conform planurilor şi devizului de restaurare. A avut de suferit şi în urma cutremurului din 4 martie 1977, ulterior fiind necesar un al treilea proces de consolidare. Lucrările s-au realizat prin purtarea de grijă a Părintelui Mitropolit Nestor Vornicescu, vrednicul de pomenire arhiereu al oltenilor. Atunci biserica a fost acoperită cu tablă, urmând ca în vara anului 1986 să se încheie prima parte a lucrării la restaurarea picturii murale. Slujba de resfinţire a avut loc praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, hramul bisericii. Mai recent, după anii 2007/2008, aici s-a început construirea unei capele, care a fost sfinţită la 8 septembrie 2010. Noua lucrare a fost închinată „Adormirii Maicii Domnului” şi „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Slujba de sfinţire a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.
În zestrea sfântului locaş s-au adăugat peste veacuri numeroase odoare de cult, majoritatea având o inestimabilă valoare de patrimoniu. În rândul obiectelor pe care le deţine se numără o serie de cărţi vechi, unele dintre ele fiind tipărite pe la 1830. Dintre acestea, majoritatea se păstrează în colecţia Arhiepiscopiei Craiovei, între care amintim Antologhionul, vol. I - II, 1777, Triod, publicat la Blaj în 1800, Strastnic, 1804, Penticostar, 1808, Apostol, 1814, Noul Testament, publicat la Sant Peterzburg, la anul 1817. Pomelnicul ctitoricesc, un alt act de mare valoare, este scris de cunoscutul cronicar şi artist plastic Dionisie Eclesiarhul în anul 1815, an când a avut loc sfinţirea bisericii. Cel mai nepreţuit odor adăpostit de Biserica „Postelnicu Fir” rămâne însă mâna Sfântului Ioan cel Milostiv, îmbrăcată în argint la anul 1793, aşezată la loc de închinare într-un frumos baldachin.
