În toate scrieirile de natură scripturistică ori patristică, familia creștină ocupă un loc aparte, binecuvântată fiind de Dumnezeu încă din momentul nașterii sale ca relație indisolubilă între bărbat și femeie, chiar în grădina Edenului. Soția, femeia, Eva sau viața, devine astfel ființial legată de bărbatul ei prin creație și haric prin Sfânta Taină a căsătoriei creștine, în acest fel ea devenind o prelungire legală și egală a soțului ei.
În cadrul legal-creștin este impetuos necesar să domnească legătura păcii și a dragostei desăvârșite între bărbat și femeie, iar această iubire să se răsfrângă și în nașterea de prunci. Mulți Sfinți Părinți îmbrățișează principiul conform căruia porunca primă dată de Dumnezeu în Treime în cadrul prim al familiei edenice - „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” - este într-o bună măsură împlinită de om. Asfel creșterea sau înmulțirea, umplerea pământului, este împlinită statistic chiar cu mii de ani în urmă. Singura latură neîmplinită rămâne doar perpetuarea speciei umane, ceea ce ca deziderat dumnezeiesc nu va putea fi împlinit pe deplin decât la sfârșitul veacurilor, când a doua venire a lui Hristos în lume, în vederea judecării acesteia, va pune capăt înmulțirii omului pe pământ și odată cu aceasta și celei a păcatului care odrăslește moartea (cf. Iacob cap. 1).
Sfântul Clement Alexandrinul avea să afirme cu privire la cele enunțate: „Omul se face imaginea lui Dumnezeu în măsura în care, ca om, el ajută a da naștere omului”. Și mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru iubire, care este legătura desăvârşirii, spunea Pavel locuitorilor din Colose, îmbrăcați-vă întru iubire pe voi și pe copiii voștri, educându-i în spiritul moral-educativ creștin tot mai absent atât din familii, cât și din școli. Această iubire se dorește a fi de natură reciprocă (atât din partea părinților, cât și din partea copiilor) cinstindu-i, iubindu-i, ascultându-i și ajutându-i pe părinți în caz de nevoi, așa cum și ei, copiii, au beneficiat pe deplin de ascultarea, iubirea și ajutorul părinților în diferite etape ale vârstei lor. Nu trebuie scăpat din vedere că împlinirea acestei porunci este atât de importantă, încât din cele zece porunci vechi-testamentare este singura care promite ceva concret în schimbul împlinirii ei, „ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l va da” (Ieșire 20/12).
