Hramul Mănăstirii „Sfânta Ana” din Orşova

Sute de pelerini poposesc în ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Ana la mănăstirea de la Orşova, cu prilejul hramului. Anul acesta, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, sub protia Preasfinţitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.

Împreună-slujitori au fost: Preasfinţitul Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, şi Preasfinţitul Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

În cuvântul de învăţătură, PS Părinte Episcop Andrei a subliniat faptul că „Drepţii Ioachim şi Ana erau împodobiţi cu două virtuţi: postul şi rugăciunea, iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că postul şi rugăciunea îmblânzesc sufletul zburdalnic; prin aceste virtuţi cel ce se smereşte îl biruie pe cel necurat”. Răspunsurile la strană au fost date de protopsalţii Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin. La finalul Sfintei Liturghii s-a săvârşit o slujbă de Parastas pentru ctitorii sfântului aşezământ monahal.

La final, ierarhul locului, PS Părinte Episcop Nicodim, a mulţumit ierarhilor şi credincioşilor prezenţi la hram şi a ţinut să aprecieze strădania maicilor din soborul sfintei mănăstiri pentru organizarea evenimentului.

Mănăstirea „Sfânta Ana”, ctitoria de pe Dealul Moşului

Aşezată pe coama Dealului Moşului ce domină Orşova şi împrejurimile sale, de unde privitorul poate admira pitorescul golfului Cerna cu potcoava noului oraş ce se ridică în jurul malurilor sale, dar şi o parte a imensului lac de acumulare până la Porţile de Fier ale bătrânei Dunări, Mănăstirea „Sfânta Ana” ţine să amintească celor ce-i trec pragul că aceste locuri sunt încărcate de istorie şi că aici a reînviat viaţa monahală, cu îndemnul sacru al vieţii moral-creştine.

Înălţarea cinstitului aşezământ constituie o mulţumire adusă lui Dumnezeu de către ctitorul Pamfil Şeicaru pentru că l-a ocrotit pe toată durata războiului, de la Orşova la Mărăşeşti, pentru că i-a salvat viaţa în timpul grelelor lupte duse pe acest deal în vara şi toamna anului 1916. Atunci a fost îngropat chiar pe această coamă de deal, într-un tranşeu, de explozia unui obuz, împreună cu prietenul şi camaradul său de arme Petre Găvănescu. Scăpând cu viaţă, Pamfil Şeicaru s-a legat să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilităţi materiale, o mănăstire în spiritul tradiţiilor noastre româneşti.

Construcţia mănăstirii s-a desfăşurat între anii 1936 şi 1939, după un proiect al arhitectului bucureştean Ştefan Peterneli, execuţia lucrărilor fiind condusă de inginerul Gheorghe Betelevici. Ridicarea vetrei monahale a fost precedată de tăierea prin pădure a unui drum de acces pietruit, numit iniţial Drumul Eroilor, ce urca din centrul vechii Orşove, şerpuind printre dealuri, şi care pe parcursul său de 1.500 metri era străjuit de şapte troiţe cu bănci de popas, sculptate din lemn de stejar masiv. Pe fiecare troiţă erau săpate dedicaţii pentru fiecare ­regiment ce a participat la luptele de la Alion, Cerna şi eliberarea Orşovei în acele zile fierbinţi din august-noiembrie 1916.