Liturghie arhierească la Mănăstirea Polovragi

În Duminica Fiului risipitor, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a fost prezent în mijlocul obştii monahale şi credincioşilor de la Mănăstirea Polovragi din judeţul Gorj, unde a săvârşit Sfânta Liturghie la Altarul sfântului aşezământ monahal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Duminică, 12 februarie (a 34-a după Rusalii), monahiile şi credincioşii de la Mănăstirea Polovragi au trăit bucuria participării la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită de către Întâistătătorul Bisericii din Oltenia, IPS Părinte Irineu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova.

„Părintele Ceresc ne așteaptă permanent ca să revenim în Casa Sa”

În cuvântul rostit la finalul slujbei euharistice, Mitropolitul Olteniei a detaliat învăţăturile desprinse din textul evanghelic rânduit a se citi în această du­minică, ce marchează încheierea primei săptămâni din perioada biseri­cească a Triodului (Matei 15, 11-32 despre Pilda fiului risipitor). În acest sens, IPS Părin­te Irineu a subliniind faptul că Pilda fiului risipitor are o semni­ficaţie deose­bită pentru oamenii zilelor noas­tre, care au mare nevoie de întoar­cere la dragostea Tatălui Ceresc. `Toți ne-am năs­cut în familiile noastre și ne-am botezat, am primit un nume înscris în cartea Ta­tălui Ceresc. Dar, cu vârsta, nu ne-am ținut statornici în ascultare faţă de Tatăl nostru din ceruri, am alergat undeva departe, dincolo de zidurile bisericii, în ispitele şi plăcerile deşarte ale aces­tei lumi. De bună seamă că, și acolo, Dumnezeu ne-a îndreptat și ne-a că­lăuzit pașii spre Sfânta Biserică, unde ni se dăruieşte hrana cea duhovnicească necesară sufletului, unde ni se dă iertare pentru păca­tele noastre, ni se dă dezlegare, ni se dau sfânta euharistie şi toate cele necesare pentru mântuirea noastră. Deci, parabola aceasta este rostită şi pentru noi, căci şi noi rătăcim și ne abatem de la drumul cel drept, fiind înșelați de ispita diavolului, de pofta noastră, fiind înșelați de lumea care ne amăgește și ne diri­jează pe căi greșite. Părăsind aceste pofte ale trupului, ale trufiei, ne întoarcem la Tatăl Ceresc, şi El ne primește cu multă dra­goste, pentru că atunci când ne întoarcem, revenim în firea noas­tră, adică, avem mintea curată, gândirea luminată, fiindcă mintea și rațiunea sunt centrul exis­tenței noastre atunci când sunt pătrunse de Duhul Sfânt. Şi aceasta se poate împlini numai în Biserică.

Aici ne întâmpină Tatăl, Creatorul nostru, pentru că pe toți ne-a dăruit și ne-a învrednicit cu câte ceva, pentru ridicarea min­ții la ceruri. Aici ne întâm­pină cu mireasma Duhului Sfânt, iar de aici plecăm acasă la noi cu căldura Părintelui Ceresc, Care ne aș­teaptă permanent ca să revenim în Casa Sa și să rămâ­nem pentru totdeauna în iubirea Sa. Aşadar, Sfânta Evanghelie de astăzi ne îndeam­nă să ne întoarcem de la locurile îndepăr­tate ale șederii noastre, să venim iar la Casa Tatălui Ceresc, unde ne așteaptă cu multă bucurie, iar când ne spovedim și ne îm­păr­tășim, ne dăruiește viața ade­vărată prin Sfânta Împăr­tăşanie, ca noi să venim din pierzare la «aflare»”, a spus IPS Părinte Irineu.

Mănăstirea Polovragi, file de istorie

Sfântul aşezământ monahal de la Polovragi este situat la nord-est de Târgu Jiu, pe şoseaua spre Râm­nicu Vâlcea, intr-un cadru deosebit de pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Ultimele cerce­tări istorice i-au stabilit vechimea în jurul anului 1505, ctitori fiind Radu Comisul şi Pătru Spătaru, fiii marelui boier Danciu Zamona, menţionaţi într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr. Închinată apoi Sfântului Mormânt, mănăs­tirea a fost răscumpărată de domnitorul Constantin Brâncoveanu, care a înălţat turla bisericii şi i-a adăugat un pridvor în stil brâncovenesc, a zugrăvit interiorul, a refăcut chiliile, clopotniţa, precum şi zidurile exterioare. Până în secolul XX, obştea de la Polovragi a fost for­mată din călugări. Odată cu instalarea regimului comunist, în urma emiterii decretului care urmărea desfiinţarea tuturor mă­năstirilor, călugării de aici au fost evacuaţi şi mănăstirea, închisă cultului. Sfântul locaş monahal şi-a reluat activitatea, ca obşte de maici, la începutul anilor 1950, în timpul Mitropolitului Firmilian al Olteniei. Ultima restaurare a sfântului locaş a fost încheiată la 15 august 2012, când a fost săvârşită slujba de resfinţire de către IPS Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.