Liturghii arhiereşti în mănăstirile Brâncoveni şi Horezu

Praznicul Sfinţilor Mucenici Brâncoveni a adunat sute de credincioşi la rugăciune în ctitoriile istorice ale sfântului voievod muntean, în Oltenia. La ceas de sărbătoare, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Brâncoveni, în judeţul Olt, înconjurat de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi. Şi la Mănăstirea Horezu, în judeţul Vâlcea, sute de pelerini s-au împărtăşit de bucurii duhovniceşti şi binecuvântări arhiereşti.

Două aşezăminte monahale oltene, temeluite de Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, au îmbrăcat veşmânt de sărbătoare în ziua de prăznuire a ctitorului. Astfel, la Altarul Mănăstirii Brâncoveni, din judeţul Olt, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de arhierei, din care au făcut parte: IPS Părinte Mitropolit Irineu, PS Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, PS Părinte Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, şi PS Părinte Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului. De asemenea, la Mănăstirea Horezu, în judeţul Vâlcea, au liturghisit: IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, PS Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, PS Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, PS Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, PS Părinte Ilarion Făgărășeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, PS Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurați de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Nectarie Protopsaltul”.

„O sărbătoare plină de lumină, la care trebuie să vibreze orice român credincios”

În cadrul Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Horezu, IPS Părinte Arhiepiscop Teodosie a subliniat în cadrul omiliei rostite că omagierea ctitorilor mănăstirii reprezintă „o sărbătoare atât de duioasă, atât de plină de lumină, o sărbătoare la care trebuie să vibreze orice român credincios, pentru că Sfinții Martiri Brâncoveni ne-au adunat la așezământul în care sfântul voievod a dorit să-și înveșnicească locul de odihnă. Astăzi, trebuie să redevenim contemporani cu Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, un om ales al lui Dumnezeu, din neam nobil, nu atât nobil în sensul de bun și bogat, cât mai ales spiritual”.

În cuvântul împărtășit participanților la final, IPS Părinte Arhiepiscop Varsanufie a mulțumit Înaltpreasfințiților și Preasfințiților părinți ierarhi care au binecuvântat prin prezența și slujirea la Mănăstirea Horezu pe viețuitorii mănăstirilor, pe credincioșii și pelerinii care s-au închinat la sfintele moaște și au participat la Sfânta Liturghie. Părintele Arhiepiscop a mulțumit și reprezentanților autorităților locale care, asemenea Sfinților Brâncoveni, contribuie la apărarea demnității persoanei umane și la promovarea valorilor morale, binecuvântându-i pe toți ostenitorii care au ajutat la înfrumu­sețarea sărbătorii, dar și pe toți pelerinii.

Mănăstirea Horezu, scurt istoric

Biserica mare cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, aşezată în mijlocul incintei, reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente de artă feudală păstrate în Ţara Românească.

Meşterii care au realizat acest important monument au fost Manea vătaful zidarilor, Vucaşin Caragea pietrarul şi Istratie lemnarul, toţi pictaţi în pridvor, „ţinând fiecare în mână o unealtă deosebitoare a meseriei, securea, ciocanul şi mistria”. Ca arhitectură, reprezintă tipul cel mai reuşit al epocii brâncovene, având plan în formă de treflă, cu pridvorul sprijinit pe stâlpi, cu o înfăţişare impunătoare şi proporţii admirabile, cu sculpturi bogate şi decoraţii clasice şi sobre. Naosul prezintă câteva reminiscenţe sârbeşti, cu patru masive de zidărie care susţin turla şi cu arcadele laterale interioare înalte atât înspre apus, cât şi înspre răsărit. Vorbind despre pridvorul bogat ornamentat, Nicolae Iorga nota: „Frumos pridvor pe stâlpi lucraţi cu o mare bogăţie de podoabe…, flori din piatră în jurul uşii celei mari şi a tuturor ferestrelor”. Turlele înalte, precum şi felul în care sunt lucrate ferestrele denotă o influenţă moldovenească, venită prin intermediul Bisericii Stelea din Târgovişte, ctitoria lui Matei Basarab. De apreciat brâul ce o înconjoară, din stuc şi împodobit cu frunze. Pictura are o valoare deosebită, în afara scenelor religioase, a chipurilor de sfinţi şi a medalioanelor distribuite după tipul atonit, pictorii realizând o întreagă galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor şi Cantacuzinilor. Fresca a fost executată de doi pictori greci, Constantin şi Ioan, şi patru români, Andrei, Stan, Neagoe şi Ioachim. Renumitul bizantinolog Charles Diehl considera că frescele Mănăstirii Horezu sunt „printre cele mai remarcabile pe care le-a produs arta românească şi, în acelaşi timp, ele dovedesc continuitatea artei româneşti şi a artei bizantine, arată strălucirea extraordinară pe care a dat-o artelor domnia lui Constantin Brâncoveanu”. În interior remarcăm catapeteasma, sculptată în lemn de tei şi suflată cu aur, candelele de argint, dăruite de Maria Brâncoveanu, sau mormântul ctitorului, gol şi nefolosit, al lui Ioan arhimandritul, primul stareţ, al Mariei Bengescu şi al lui Ioan Măldărescu.

După ridicarea ei, întemeietorul a înzestrat-o cu numeroase obiecte bisericeşti şi moşii, pentru ca astfel călugării să aibă tot ce este necesar pentru trai. În muzeul aşezământului se află o colecţie de picturi, sculpturi în piatră şi lemn, din epoca brâncovenească, clopote realizate în ţară sau aduse de peste hotare, strane domneşti şi arhiereşti, iconostase lucrate cu multă artă, policandre şi sfeşnice din aramă sau argint, cruci, candele, icoane, potire, discuri, cădelniţe, anaforniţe şi cârji. La 4 aprilie 1711, domnitorul întărea aşezământului un han la Craiova şi proprietăţi la Băleşti (Gorj), Oteeşti, Gotca, Bărzoteanu (Vâlcea), dea­lul Troian de lângă Râmnicu Vâlcea, Gioroc (Dolj), Popeşti (Dolj), Foleştii de Jos şi Pădureţi. Pe lângă aceste moşii, îi dăruia un număr considerabil de ţigani, cumpăraţi de la mănăstiri şi particulari, precum Şerban logofeţul din Măgurele sau Papa Rudeanul, şi o bibliotecă bogată, pentru a întemeia un nou centru de cultură şi viaţă religioasă. În 1791, când s-a scris catalogul bibliotecii, existau 382 de volume tipărite şi 46 de manuscrise, dintre care 115 în limba română, 110 în greceşte, 87 greco-latine, 39 slavone, 13 greco-arabe şi 4 latine.

Prădată şi profanată de armatele turceşti, în urma războiului din 1788-1789, Mănăstirea Horezu a rămas unul dintre cele mai bine conservate complexuri monahale.

Documentele timpului arată că a primit între zidurile sale pe eterişti şi căpitanii lui Tudor Vladimirescu, după înfrângerea suferită la Drăgăşani, la 19 iunie 1821. Din 1822, aşezământul era locul unde se trimiteau, pentru a fi ţinuţi sub pază bună, nebunii care săvârşeau crime, fiii de boieri care nu voiau să asculte de părinţii lor sau copii cu mintea slabă ai neamurilor mari care se ruşinau să-i înfăţişeze lumii. În 1838, haiducii şi plăieşii de peste Olt, conduşi de căpitanul Duca, au năvălit asupra mănăstirii, pe care au jefuit-o şi au pârjolit-o, luându-i alimentele şi materialul adunat pentru noile reparaţii. Întrucât numărul lor se împuţinase, în 1872, monahii au fost strămutaţi la mănăstirile Bistriţa şi Brâncoveni, aşezământul devenind chinovie de călugăriţe. În 1877, unele monahii au îngrijit pe ostaşii răniţi în luptele cu turcii, fiind decorate cu diferite distincţii pentru contribuţia lor la cucerirea independenţei de stat a ţării noastre.