Icoana Maicii Domnului, păstrată în biserica Mănăstirii Surpatele, din județul Vâlcea, a fost prăznuită cu mare bucurie de toți cei care au pășit pragul sfintei mănăstiri în cea de-a 6-a Duminică după Rusalii. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La final, IPS Varsanufie a condus procesiunea în jurul bisericii brâncovenești cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Îmbrăcată în haină de praznic, mănăstirea vâlceană Surpatele şi-a deschis duminică, 12 iulie, porţile pentru sutele de pelerini veniţi în întâmpinarea IPS Părinte Varsanufie, care a slujit aici Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. În cuvântul său de învățătură, Arhiepiscopul Râmnicului a relatat minunea petrecută cu icoana Maicii Domnului „Prodromița” din Sfântul Munte Athos și a întărit faptul că Maica Domnului ne ocrotește viața și ne povățuiește spre Fiul ei și Dumnezeul nostru, în măsura în care și noi ne arătăm râvnitori în a împlini voia lui Dumnezeu și poruncile Sale, care sunt izvor de dragoste, bunătate și fericire. Înaltpreasfinția Sa a sădit în inimile credincioșilor și cuvântul Maicii Domnului pe care, la Nunta din Cana Galileii, dânsa l-a rostit către cei care s-au plâns că nu mai au vin. Trimițându-i la Hristos, Maica Domnului le-a zis: „Faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5). Și în această icoană, ca în toate celelalte, Născătoarea de Dumnezeu ni-L arată până la sfârşitul veacurilor pe Fiul ei şi Dumnezeul nostru ca fiind „Calea, Adevărul și Viața”.
Îndată după Sfânta Liturghie, icoana Maicii Domnului a fost purtată în jurul bisericii, în glas de clopote, toacă și cântări bisericești închinate Maicii Domnului. Numeroși credincioși au fost prezenți la slujbă și s-au rugat Maicii Domnului să mijlocească înaintea Bunului Dumnezeu pentru împlinirea rugăciunilor.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Surpatele, numită „Smolenskaia”, este de origine rusească și se crede că a fost pictată cândva în perioada anilor 1690- 1700. Prima mărturie despre această icoană datează din anul 1953, când monahia Antonina Oprea, din obștea monahală a Mănăstirii Surpatele, a fost trimisă în ascultare la Mănăstirea Brâncoveni, din județul Olt. În timp ce făcea curățenie în podul unei vechi clădiri din incinta mănăstirii, monahia Antonina a găsit această icoană a Maicii Domnului, fără nici o însemnare suplimentară. Cu mare evlavie, monahia Antonina a luat icoana și a așezat-o în chilia sa din Mănăstirea Surpatele.
Într-o zi însă, monahia a văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu plângând cu lacrimi frumos mirositoare. Îndată a fost chemat Preasfinţitul Iosif Gafton al Râmnicului, care, împreună cu o comisie de specialişti, a hotărât ca icoana Născătoarei de Dumnezeu să fie declarată Făcătoare de minuni și aşezată în biserica mare. Tot atunci s-a stabilit ca icoana să fie prăznuită în mod special în data de 12 iulie, odată cu icoana făcătoare de minuni numită „Prodromița”, aflată în biserica schitului românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos. Astfel, cinstirea icoanei Maicii Domnului a devenit, după „Sfânta Treime”, al doilea hram al ctitoriei brâncovenești de la Surpatele.
Maica Domnului nu a încetat niciodată să-și arate puterea și dragostea pentru cei credincioși. Spre exemplu, în anul 1975, un credincios din Ocnele Mari, județul Vâlcea, fiind bolnav de epilepsie, s-a rugat înaintea acestei sfinte icoane a Maicii Domnului și a fost îndată tămăduit. În semn de recunoştinţă, el a sculptat în lemn iconostasul actual în care este aşezată icoana. E firesc, însă, că minunile neştiute sunt cu mult mai multe. (Pr. Nifon Dorin Iancu)
