Mehedinţenii din Godeanu au sărbătorit Ciumarca

Credincioşii mehedinţeni din satul Godeanu au prăznuit, la finele săptămânii trecute, Ciumarca, o sărbătoare instituită de însuşi Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, ocrotitorul Eparhiei Severinului și Strehaiei. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită după tradiţie pe dealul Chiciora, de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi.

În fiecare an, de Ciumarcă, credincioşii din zona de munte a Mehedinţiului se adună cu mic, cu mare ca la o adevărată nedee. La Godeanu, Ciumarca se ţine întotdeauna în a treia vineri după sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Au slujit Sfânta Liturghie: Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, şi Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria. Răspunsurile stranei au fost date de către cele două grupuri psaltice ale Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin.

Sute de credincioşi au venit şi în acest an în pelerinaj, dimpreună cu preoţi de la parohiile din Mehedinţi. Ei s-au alăturat bucuriei localnicilor, care au venit la sărbătoare îmbrăcaţi în costume populare tradiţionale. Cei prezenţi au avut prilejul şi în acest an să se închine la icoana Maicii Domnului adusă de la Catedrala din Turnu Severin - copie după icoana făcătoare de minuni de la Nicula. Cunoscută şi sub numele de „moartea neagră”, ciuma a fost una dintre cele mai violente pandemii din istoria omenirii, despre care se crede că ar fi izbucnit în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Cel mai probabil, ea a ajuns în zonă prin intermediul corăbiilor, care făceau comerţ intens în acea vreme.

O sărbătoare moştenită de la Sfântul Nicodim

Scrierile veacului şi cercetările ulterioare arată că o treime din populaţia mondială a pierit de această molimă. Cu toate acestea, pe meleagurile noastre, numeroşi oameni au fost tămăduiţi prin lucrarea lui Dumnezeu şi mijlocirea Sfântului Nicodim de la Tismana. Potrivit tradiţiei, prin aceste locuri a trecut sfântul, care, văzând suferinţa celor care erau bolnavi de ciumă, se ruga pentru ei, iar aceş­tia prin post şi rugăciune se vindecau. Sfântul Nicodim a rânduit pentru fiecare sat o zi de vineri în care să se săvârşească Sfânta Liturghie la intrarea în localitate şi apoi să se citească rugăciunile de îndepărtare a bolilor molipsitoare. Aşa se face că în fiecare sat din zona de munte a Mehedinţiului se sărbătoreşte Ciumarca, zi de rugăciune obştească, pentru ca Dumnezeu să îi ferească pe locuitori de toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Cu acest prilej, fiii satelor se revăd şi se bucură. Deşi se consumă mâncăruri de post, Ciumarca a devenit pentru fiecare sat un al doilea hram, o a doua sărbătoare a localităţii respective.

În timp ce majoritatea zilelor de prăznuire de peste an sunt aghiocentrice, având în mijloc ima­ginea unuia sau mai multor sfinţi, Ciumarca şi-a croit o altă cale către celebrarea religioasă. Actul constitutiv al sărbătorii locale îl reprezintă o minune de amploare, a cărei puternică impresie a reverberat şi a făcut posibilă transmiterea anamnetică a ei până în contemporaneitate. Credincioşii au simţit nevoia să îi confere şi un plus de legitimitate, poate tocmai de aceea ea este aşezată între alte două mari sărbători: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Pentru mehedinţeni, şi mai ales pentru localnici, sunt importante atât experierea sărbătorii la nivel personal, al intimităţii şi profunzimii duhovniceşti, cât şi formele exterioare de manifestare a acesteia. Postirea şi, pentru cei care pot, ajunarea deplină se împletesc cu acel pelerinaj colectiv de la baza dealului până pe cea mai înaltă culme.