Mehedințenii se pregătesc să serbeze Ciumarca

În amintirea rugăciunilor și minunilor făcute de Sfântul Nicodim pe plaiurile Mehedințiului, pe vremea când erau bântuite de ciumă, dreptslăvitorii creștini se adună an de an la Ciumarca satului Godeanu. Anul acesta, pe 17 iulie, ceremonia religioasă de pe dealul Chiciora din comuna Godeanu va fi săvârșită de un sobor de 3 arhierei, preoți și diaconi.

La invitația Prea­sfin­țitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, vor fi prezenți în mijlocul cre­din­cioșilor alți doi ierarhi de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române: Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului, și Prea­sfin­țitul Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.

Sărbătoarea va începe dis-de-dimineață, când alaiul ierarhilor și al preoților slujitori va fi întâmpinat de credincioși îm­brăcați în costume populare la poalele dealului Chiciora. De aici se va pleca în procesiune solemnă până la locul special amenajat la înălțime pentru săvârși­rea Sfintei Liturghii arhierești. În cadrul Sfintei Liturghii se vor rosti ectenii și rugăciuni speciale pentru ferirea și tămăduirea de boli molipsitoare. Răspunsurile liturgice vor fi date de psalții Catedralei Episcopale din Turnu Severin.

Dincolo de aspectul religios, Ciumarca este un important factor unificator al comunității locale. Cu ocazia prăznuirii ei, fiii satului, împrăștiați prin tot locul, în țară și în lume, se reîntorc la casa părintească și petrec cu ai lor ca în îndepărtata copilărie. Deși timpul și mai ales spațiul tind să îi despartă, această binecuvântată zi de vineri zămis­lește o chemare a rădăcinilor, un glas tainic ce adună în vatra satului nenumărate conștiințe și chipuri, oameni simpli și oameni mari, care nu au uitat semni­fi­cațiile adânci ale sărbătorii. Atât de profundă este trăirea mehe­dințenilor în raport cu această zi de rugăciune lăsată de Sfântul Nicodim, încât este pusă pe picior de egalitate cu hramul satului.

În mijlocul mehedințenilor se află și anul acesta, ca un părinte iubitor, Preasfințitul Părinte Nicodim, fiu al satului, vrednic ierarh care reprezintă dovada pro­pășirii duhovnicești a acestor oameni. Părintele Episcop este garantul faptului că glasul Domnului străbate până în cele mai ascunse colțuri ale satului românesc ce își cheamă și își ridică singur cârmuitori ai duhului, păstrători ai datinilor străbune și ai cinstirii de Dumnezeu.

Sfântul Nicodim, vindecătorul ciumei

Ciuma, cunoscută și sub numele de „moartea neagrăÎ, a fost una din cele mai violente pandemii din istoria omenirii, despre care se crede că ar fi izbucnit în Asia, răspândindu-se în Europa după anul 1347, unde a creat mare panică. Cel mai probabil, ea a ajuns în zonă prin intermediul corăbiilor care făceau comerț intens în acea vreme. Scrierile veacului și cercetările ulterioare arată că o treime din populația mondială a pierit de această molimă. Cu toate acestea, pe meleagurile noastre, un mare număr de oameni au fost tămăduiți prin lucrarea lui Dumnezeu și mijlocirea Sfântului Nicodim de la Tismana. Potrivit tradiției, prin aceste locuri a trecut sfântul care, văzând suferința celor care erau bolnavi de ciumă, se ruga pentru ei, iar aceștia prin post și rugăciune se vindecau.

Venind Sfântul Nicodim în aceste părți, a rânduit pentru fiecare sat o zi de vineri în care să se săvârșească Sfânta Liturghie la intrarea în localitate și apoi să se citească rugăciunile de îndepărtare a bolilor molipsitoare. Așa se face că în fiecare sat din zona de munte a Mehe­dințiului se săr­bă­torește Ciumarca, zi de rugăciune obștească, pentru ca Dumnezeu să îi ferească pe locuitori de toate bolile su­fletești și tru­pești. Cu acest prilej, fiii satelor se revăd și se bucură. Deși se con­sumă mâncăruri de post, Ciumarca a devenit pentru fiecare dintre sate un al doilea hram, o a doua sărbătoare a localității respective.