Moştenirea Brâncovenilor de la Mamu

Sfânta Mănăstire Mamu se află în satul Stănești-Lunca din comuna Lungești, județul Vâlcea. Zidită între anii 1695-1696, de către Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, biserica poartă până astăzi pictura originală, lucrată în frescă de celebrul zugrav bisericesc Pârvu Mutu, astăzi Sfântul Cuvios Pafnutie Zugravul.

Acest locaș monahal a fost întemeiat la începutul secolului al XVI-lea. Se cunosc puține date legate de prima ctitorire din acest loc. Se crede că prima biserică a fost ctitorită de familia boierească a Buzeştilor. O altă variantă asupra primilor ctitori susţine că mănăstirea ar fi fost întemeiată de jupâneasa Vilaia, din familia Mogoşeştilor. La 1437, anul atestării documentare a satului, moşia Mamu se afla în stăpânirea boierilor Rutas, Coica, Novac şi Straţimir. Mai târziu, ea a devenit proprietatea Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

Ctitorie bâncoveneacă

Denumirea satului Lungeşti apare prima dată într-un document din 23 noiembrie 1586. De atunci şi până în zilele noastre, satul şi-a păstrat numele ne­schimbat. Într-o cronică a lui Radu Greceanu se află scris: „Mănăstirea ce se chema Mamul ot sud Vâlcea, care este hramul celui întru sfinţi părintele nostru Nicolae Mirlichischi, Cidotvoret făcătorul de minuni, care mai ­înainte era făcută de lemn şi se trăgea despre Buzeşti”. Mama domnitorului Constantin Brâncoveanu, jupâneasa Stanca, fiica postelnicului Constantin Cantacuzino şi soţia lui Papa Brâncoveanu, a construit o biserică de lemn la Mamu, după anul 1655, când soţul ei a fost ucis în răscoala seimenilor. Biserica a fost zidită în locul primei ctitorii, care, aşa cum consemna cronicarul Radu Greceanu, „era veche, fiind de demult, se stricase, iar dumneaei jupâneasa Stanca, maica măriei sale, o au făcut de isnoavă însă iar, de lemn”. Mai târziu, la 1695, însuşi domnitorul Constantin Brâncoveanu, în al şaptelea an al domniei sale, trecând prin satul Lungeşti şi vizitând vechea mănăstire, ctitorită de mama sa, a hotărât refacerea ei din temelie, de această dată din zid. Din acest moment, istoria sfântului locaş ne este cunoscută până astăzi.

Pisania, scrisă în piatră la 1 august 1696 și așezată deasupra uşii de intrare în Biserica „Sfântul Nicolae”, spune astfel: „Această sfântă şi dumnezeiască mănăstire ce se chiamă Mamul, unde se prăznuieşte hramul Sfântului şi făcătorului de minuni Nicolae, Arhiepiscop de la Mira Lichia, care mai-nainte de alţi ctitori fiind biserica făcută de lemn. Iar după ce Domnul Dumnezeu au miluit cu domnia Ţării Româneşti, la scaunul strămoşilor pre bun credincios şi iubitoriul de Hristos, domnu Ion Constantin Băsărab voevod şi pentru Dumnezeu nestăvit, întâmplându-se cu trecerea a veni aici la sfânta mănăstire, pus-au în gând să zidească această sfântă mănăstire de piatră şi, la al şaptelea an din domnia măriei sale, luând într-ajutor pre Dumnezeu şi pre Sfântul Nicolae, început-au a-l zidi din temelie până în săvârşit şi cu toate cele pe din lăuntru podoabe ale ei, precum se vede, întru slava lui Dumnezeu şi întru lauda părintelui nostru de minuni făcător Nicolae, Arhiepiscop al Mirei Lichiei, şi întru veșnică pomenire a măriei sale şi a părinţilor. Care s-au săvârşit la al optulea an din domnia măriei sale, meșeţa avgust, 1 dăni, leat 7204. Tănasie ceauşu Măldărăscu ispravnic. Badea care au fost pârcălab la curte, isprăvnic”.

Pictată de Pârvu Mutu/Sfântul Cuvios Pafnutie Zugravul

Pe peretele din pronaos, în partea de la vest, deasupra intrării în biserică, se află o a doua pisanie, scrisă la 8 septembrie 1699, unde apar informaţii legate de pictarea locaşului, de către celebrul zugrav Pârvu Mutu, canonizat de curând cu numele de Sfântul Cuvios Pafnutie Zugravul, împreună cu ucenicul său Marin. „Iubit-am podoaba casei Tale şi locul lăcaşului slavei Tale, Doamne, cânta împăratul şi prorocul David. Acestuia cuvânt urmând bunul credincios şi de Hristos iubitoriu, prealuminatul domn Io Constantin Brâncoveanul Basarab voivod a înfrumuseţat această sfântă biserică, cu toate podoabele şi zugrăveala şi o a săvârşit la septemvrie, la 8 zile, anii 7208. Zugrafi, Pârvul i Marin”.

În pronaos, pe pereţii de la sud, vest şi nord, sunt zugrăvite portretele ctitorilor, astfel, conform inscripţiilor: pe peretele de la sud: Io Matthei Basarab voevod; Doamna lui, Elenna; pe peretele de la vest: Io Constantin Basarab voevod; Doamna lui, Maria; Jupân Papa postelnic Brâncoveanul; Jupâniţa lui, Stanca Cantacuzino. În dreptul lui Constantin Brâncoveanu sunt reprezentaţi cei patru fii ai săi, iar în dreptul Doamnei Elena cele şase fiice ale sale. Pe peretele de la nord se găseşte: jupân Preda, velicâi vornic şi jupâniţa lui, Păuna.
Datorită splendidului portret pictat de Pârvu Mutu pe peretele de la intrarea în pronaos, în partea din dreapta uşii, şi purtând înscris anul 1699, aflăm numele stareţei sfintei mănăstiri la acea dată: Platonida, care au fostu stariţă când s-au făcut mănăstirea.

Restaurată de mai multe ori

Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu a înzestrat mănăstirea cu odoare de preţ şi cu moşii. La refacerea ctitoriei de către domnitor au fost construite şi corpurile de chilii, care se păstrează până în zilele noastre. Conform documentelor şi inscripţiilor păstrate în sfântul locaş, în toate etapele existenţei ei, mănăstirea a fost chinovie de maici. Viaţa de obşte s-a desfăşurat neîntrerupt aici, până la 1873, anul primei desfiinţări a mănăstirii.

La începutul secolului al XIX-lea, documentele o menţionează pe maica Meletina ca stareţă a mănăstirii. Monahia Meletina a contribuit după puterile şi priceperea ei la repararea mănăstirii: a adăugat un etaj chiliilor brâncoveneşti, a refăcut clopotniţa şi turla, avariate de un cutremur, a reparat zidurile de incintă ale locaşului, iar între anii 1842-1843 a comandat refacerea picturii lui Pârvu Mutu.

Peste fresca acestuia a pictat, conform unei pisanii aflate în biserică, Ghermano ieromonah cu ucenicii săi. De asemenea, o pisanie care se afla pe peretele de vest al bisericii şi era datată 23 august 1843 consemna: „S-au început a să zugrăvi această sfântă monastire la leat 1842 iunie 4 şi s-au săvârşit în 1843 august 23, cu toate podoabele, după cum se vede, prin osârdia maicii Meletina stariţa, Gherman eromonah argeşanu cu ciracii săi, popa Constantin zugravu şi Gheorghe Bălăceanu zugravu”.

De-a lungul timpului

În anul 1873, obştea de maici de la sfânta Mănăstire Mamu a fost mutată la sfânta Mănăstire Hurezi, iar locașul de la Mamu a fost transformat în biserică de mir pentru Parohia Lungeşti. Documentele epocii au notat o degradare progresivă a ctitoriei Voievodului Martir Constantin Brâncoveanu.

În anul 1910, biserica a trecut printr-o restaurare substanţială, în vederea refacerii vieţii de obşte. Sub îndrumarea Episcopului Sofronie de Râmnic s-a radiat pictura de la 1843, spre a străluci din nou zugrăveala de dedesubt, a lui Pârvu Mutu şi a ucenicului Marin, după cum este scris în pisania nouă, de deasupra intrării în naos.

Din anul 1932, locașul bisericesc de la Mamu a redevenit mănăstire de maici, aflate sub ascultarea stareţei Evpraxia Ungureanu. Timp de 28 de ani, până în anul 1960, viaţa de obşte a cunoscut o perioadă înfloritoare. În anul 1932, Societatea „Acoperământul Maicii Domnului” a construit mai multe chilii cu pridvor pentru maicile ostenitoare la această mănăstire. După o reparaţie a tuturor chiliilor, săvârşită între anii 1956-1958, doi ani mai târziu, în 1960, în urma aplicării decretului 410 din 1959, mănăstirea a fost desfiinţată şi transformată în azil pentru bătrâni şi bolnavi cu deficienţe mintale. La cutremurul din martie 1977, turla bisericii s-a fisurat grav. Preotul paroh Dumitru Gr. Popescu şi preotul Cristide Floricel au reuşit să o repare, fără a aduce prejudicii monumentului istoric.

Un pomelnic de lemn datat 25 august 1846, păstrat în Sfântul Altar, consemnează pe patru coloane numele tuturor ctitorilor, de la Sfântul Constantin Brâncoveanu încoace, şi al tuturor monahiilor şi preoţilor care au slujit în sfântul locaş. După anul 1989, prin grija Arhiepiscopului Gherasim al Râmnicului şi a arhimandritului Vartolomeu Androni, exarhul mănăstirilor din sfânta Arhiepiscopie a Râmnicului şi stareţul sfintei Mănăstiri Cozia, încep lucrările de restaurare a sfintei Mănăstiri Mamu. Pictura realizată de zugravii Pârvu Mutu şi Marin a fost restaurată de Gina Barnovschi şi  Călin Bârzu, începând cu anul 2004. În anul 2007 au venit de la sfânta Mănăstire Clocociov trei tinere monahii, care au rămas slujitoare la Mamu. De-abia în anul 2009, azilul de bătrâni cu deficienţe mintale a fost mutat într-o altă locaţie. În prezent, obștea sfintei mănăstiri - maica stareţă Pavelina Ioniţă împreună cu maicile Siluana şi Tecla - se străduiește să redea ctitoriei brâncoveneşti strălucirea de odinioară.