Pagini din istoria Bisericii Albe

Credincioşii din Cetatea Băniei sunt aşteptaţi astăzi la Biserica „Sfântul Ierarh Spiridon”, care îşi serbează hramul. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie este săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.

Ca în fiecare zi de 12 decembrie, când în calendarul nostru este pomenit Sfântul Ierarh Spiridon, paşii rugătorilor craioveni se îndreaptă spre Biserica Albă din Cetatea Băniei, aşa cum este cunoscută din tradiţia locului. Veche ctitorie a boierilor Vlădoieni zidită în anul 1758, sfântul locaş se găseşte aşezat pe o mică colină, nu departe de Teatrul Naţional şi Universitate. Istoria de peste două secole îl leagă de domnia lui Constantin Nicolae Mavrocordat şi de lucrarea pastorală a Episcopului de Râmnic Grigorie Socoteanu. Mahalaua în care a fost zidită Biserica „Sfântul Spiridon” din Craiova purta denumirea „Valea Vlăicii”, după numele ctitorilor Vlădoieşti. Aşa cum era obiceiul, construcţia de zid a fost aşezată pe locul unei mai vechi biserici de nuiele, închinată Sfântului Ierarh Nicolae. În semn de preţuire pentru oblăduirea vechii vetre bi­sericeşti, a fost păstrat până astăzi ca cel de al doilea ocrotitor al parohiei.

Ctitoria Vlădoienilor este prima biserică boierească din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea care a păstrat textul original al pisaniei, ce se găsea deasupra intrării în biserică în anul 1758. Pisania ni-l arată ctitor pe boierul Fota Vlădoiescu, fiul căpitanului Condei şi al jupâniţei Anca Vlădoianca. De numele domnitorului Constantin Mavrocordat se leagă şi construirea Bisericii „Sfântul Spiridon”-Vechi din Capitală, finisată în anul 1747. Familia boierilor Vlădoieni şi-a luat numele de la moşia Vlădaia, pe care o aveau în judeţul Mehedinţi. Biserica „Sfântul Spiridon” a fost înzestrată de boierii Vlădoieni cu numeroase danii şi moşii. În 1773, Fota Vlădoianu închină ctitoria sa Mănăstirii Hurez, împreună cu moşiile Novaci şi Cerăt. Din relatările marelui istoric Nicolae Iorga aflăm că Fota Vlădoianu a întemeiat în incinta bisericii o şcoală grecească, pentru copiii din mahala. Portretul ctitorului a fost realizat pe un tablou din pânză şi aşezat în pronaosul bisericii. Biserica devine necropola familiei Vlădoianu, mormântul ctitorului ei găsindu-se în interiorul bisericii, unde i se mai păstrează şi piatra funerară, ştearsă însă de trecerea anilor.

În anul 1826, în curtea bisericii s-a construit o fântână, iar după cutremurul din anul 1838, au avut loc mai multe reparaţii care însă nu i-au schimbat înfăţişarea. În anul 1843 a fost împrejmuită cu zid de cărămidă. În anul 1861 a fost zidită clopotniţa, refăcută la anul 1925. În anii 1924 și 1925, biserica a trecut prin reparaţii generale: a fost din nou zugrăvită şi s-a deschis tinda, scoţându-se la iveală frumoşii stâlpi de piatră ce o înconjură. Tot în această perioadă, a fost repictată de Ion Listeveanu. În anii 1998-2000, pr. prof. Alexandru Izvoranu, actualul paroh al bisericii, a integrat vechea clopotniţă într-o capelă, sfinţită în anul 2009 de IPS Părinte Mitropolit Irineu.