„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, decât numai Tatăl, și cine este Tatăl, decât numai Fiul și cel căruia voiește Fiul să-i descopere. Atunci,
Părintele Alexandru Racu, maestrul dăruit Bisericii
Miercuri, 26 aprilie, la miezul nopţii, a plecat dintre noi părintele arhidiacon Alexandru Racu. Trupul neînsufleţit va fi depus în cursul zilei de astăzi la capela Paraclisului Madona Dudu din Craiova. Slujba de prohodire va avea loc tot aici, la ora 12:00.
Părintele Alexandru Racu s-a născut în Republica Moldova, la Chişinău. A fost nevoit să părăsească meleagurile natale în timpul celui de al II-lea Război Mondial, astfel ajungând împreună cu întreaga familie la Craiova. Este absolvent al cursurilor Şcolii Populare de Artă, pe care le-a urmat în paralel cu cele ale Liceului „Fraţii Buzeşti” din cetatea Băniei. Pasiunea pentru muzică l-a determinat să se înscrie la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Capitală, pe care l-a absolvit în perioada 1959-1960, prin susţinerea a două examene de stat: primul la secţiunea de pedagogie muzicală şi cel de-al doilea la secţiunea de dirijat cor. A pus bazele Corului Filarmonicii din Craiova şi, după o muncă laborioasă de opt ani, a reuşit să susţină, în 1962, primul concert a capella şi primul oratoriu integral din capitala Olteniei. Are la activ peste 350 de prime audiţii absolute şi peste 1.000 de concerte dirijate.
În ceea ce priveşte activitatea didactică, în anul 1962 a fost profesor la Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova la secţiile de pian, muzică de cameră şi acompaniament, în 1992 a pus bazele clasei de canto-clasic din cadrul Şcolii Populare de Artă, iar din anul 2000 a reînfiinţat cursul de teorie şi solfegii din cadrul aceleiaşi şcoli. În perioada 1992-1994 a funcţionat ca lector la Universitatea „Mihai Viteazul”, iar din 2003 predă cursuri de dirijat coral pentru studenţii Secţiei de Muzică din cadrul Facultăţii de Litere din Craiova. În decursul laborioasei sale activităţi profesionale, s-a bucurat de numeroase distincţii şi premii în ţară şi peste hotare, peste 30 la număr (Brevetul şi Insigna de Profesor evidenţiat, Trofeul „Ciprian Porumbescu”, „Meritul Cultural în grad de Cavaler”, conferit în 2004 de Preşedinţie etc). Este membru al Uniunii Compozitorilor din România, lucru cu care se mândreşte cel mai mult.
Sub bagheta maestrului au funcţionat zeci de ani corurile Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” şi al Bisericii Madona Dudu din Craiova. În anul 2007, maestrul Alexandru Racu a primit Taina Diaconiei. La data de 7 octombrie 2015, de praznicul Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, a fost ridicat la rangul de arhidiacon.
Pasiunea pentru muzica bisericească
Maestrul Alexandru Racu a avut o aleasă evlavie faţă de muzica bisericească. Pentru aceasta, mare parte din activitatea sfinţiei sale s-a îndreptat necondiţionat către această parte nepreţuită a cultului nostru bisericesc. Rămân drept moştenire concertele organizate, orele de canto dedicate exclusiv clericilor, dar şi activitatea liturgică şi corală din catedralele şi bisericile craiovene, unde a cântat duminică de duminică şi sărbătoare de sărbătoare Sfânta Liturghie, alături de corala sa mixtă. „Muzica bisericească am descoperit-o tot aşa, de mic copil. Părinţii mei, fără a fi exagerat, erau nişte oameni profund religioşi. În fiecare duminică mergeam la biserică. Cred că dragostea pentru cele sfinte s-a transmis la fel ca primele acorduri de mandolină. La Catedrala Mitropolitană, a existat un cor foarte bun şi foarte vechi la care au dirijat nume mari înainte de război. Eu l-am apucat pe maestrul Nină, dirijorul care a murit în cafasul Bisericii «Sfântul Ilie». O moarte tare frumoasă; a închis ochii, lăudându-L pe Dumnezeu. Au urmat o serie de mari dirijori, după care corul a fost preluat de maestrul Mihail Bârcă, un adevărat clasic al muzicii corale româneşti şi un dirijor de renume. Cu toate acestea, maestrul era un personaj foarte pitoresc. De pildă, în Primul Război Mondial a fost pilot. Povestea că îşi controla motorul avionului cu diapazonul: dacă era pe Si bemol, motorul mergea bine, dacă era pe Si natural, însemna că era supraturat şi trebuia să aterizeze pentru a nu avea probleme. Iată o îmbinare cu totul inedită între muzică şi aviaţie! Maestrul Mihail Bârcă a fost dirijorul care a pus cu adevărat bazele corului Mitropoliei de la Craiova. A beneficiat şi de sprijinul necondiţionat al Mitropolitului Firmilian Marin, un mare iubitor al muzicii bisericeşti. Ajunseseră să aibă la un moment dat douăsprezece Liturghii complete în repertoriu, ceea ce este fantastic. Cel puţin teoretic, nu se repeta aceeaşi muzică decât din 12 în 12 săptămâni”, declara părintele Racu într-un interviu acordat Ziarului Lumina.
Pentru tot ceea ce a fost şi pentru toate cele dăruite, îl purtăm în suflet şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i dăruiască iertare de păcate! Veşnică să-i fie pomenirea!