Parohia Albești, un crâmpei de istorie

Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” face parte din Protopopiatul Craiova Nord, județul Dolj. Este așezată la câțiva kilometri de municipiul Craiova, în direcția Goiești, Melinești.

Odinioară, Parohia Albești se compunea din satele Albeştii de Sus şi Albeştii de Jos (Breaza), azi în structura ei rămânând doar satul Albeşti. Localitatea aparţine comunei Şimnicu de Sus, din nord-estul judeţului Dolj. Genealogia satului și implicit toponimia se leagă cel mai sigur de numele boierului Albu, stăpânitor pe aceste meleaguri pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Alte tradiții spun că numele satului ar veni de la locul „Plopii de sub deal”, pe care îi găsim și astăzi în apropierea localității, îngrijiți de săteni și văruiți cu var alb. Pe de altă parte mai este și mărturia lui Constantin Obedeanu, menționată în Arhivele Olteniei din 1927, unde se arată că satul ar data din 1500. Această consemnare nu a fost însă confirmată. Primele documente care atestă existenţa satului Albeşti datează însă din 1603. Mai este apoi cel din 5 ianuarie 1608, dat la Târgovişte, unde se spune că domnitorul Radu Şerban oferea satul Obedin căpitanului Dumitraşcu, fiul lui Nica din Albeşti.

Biserica „Sfinții Arhangheli“ – scurt istoric

În locul numit la Cruci, unde este aşezată astăzi biserica cu hramul `Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil~, pe la anul 1639 exista un schit închinat Mănăstirii Bucovăţ de către Ionaşcu Postelnicul. Actul de danie a fost scris de către Vaslan, logofătul din Albeşti. Biserica actuală a fost construită de vistierul Mihai Goga în anul 1822 sau 1828, pe locul alteia, tot din cărămidă, în stil haiducesc. A fost refăcută în anul 1856 cu ajutorul moşierului Anastasie Cosma, urmaş al ctitorului Mihai Goga. În anul 1934, sfântul locaș a fost restaurat cu ajutorul enoriaşilor, sub coordonarea preotului Ioan Teodorescu, ajutat de dascălii Gheorghe P. Ionică şi Gheorghe Muga. Ultimele reparaţii s-au făcut în anul 2000, când, sub coordonarea fostului preot paroh de atunci, Munteanu Narcis, s-a schimbat pardoseala, s-a reparat acoperişul, au fost turnate alei în jurul bisericii, s-au împrejmuit curtea bisericii şi cimitirul cu gard nou. În anul 2008 s-a instalat centrală termică în biserică.

Istoricul pe scurt al sfântului locaș a fost dăltuit pe pisania așezată astăzi la intrare. De aici aflăm următoarele: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, zidită în 1828, modificată în 1856, refăcută şi împodobită cu cele necesare în anul mântuirii 1934, în zilele IPS Vartolomeu, protoiereu al judeţului fîind Grigorie Pârşeoveanu, paroh al bisericii, preot I. Teodorescu, cântăreţ GH. F. Ionică, prin strădania unui comitet compus din preotul I. Teodorescu, preşedinte, Ilie Săndoiu, preşedinte de onoare, învăţător M. Păunescu, secretar I Caracaleanu, Şt. Fl. Mitruţ, I. V. Păun. Gh. M. Săndoiu, Constantin Pupăzan, Nae N. Bălan, Nicolae G. M. Popa, Nae D. Bălan şi prin ajutorul dat de enoriaşii parohiei şi s-a sfinţit azi 20 octombrie 1934”.

Arhitectura bisericii este în formă de corabie, fără turle, lungă de 16 m şi lată de 6 m şi cu ferestre înguste. Pictura în stil bizantin este murală, în tempera, fără să se cunoască pictorul. În anul 1944, din dania lui Ilie Săndoiu, s-a înălţat clopotniţa din curtea bisericii. Ultimele lucrări de restaurare și înfrumusețare s-au realizat în anul 2014, sub îndrumarea actualului preot paroh, Adrian Ocheșel. Pe lângă lucrările de restaurare, cu sprijinul Primăriei, al Consiliului local şi al sponsorilor, a fost finisată casa parohială, dotată cu toate utilităţile.