Praznicul Sfântului Antim Ivireanul la Râmnicu Vâlcea

Cinstirea și recunoștința de care Sfântul Antim se bucură în Arhiepiscopia Râmnicului au determinat zilele acestea organizarea unor evenimente culturale și duhovnicești, începute cu așezarea Bustului Sfântului Ierarh în fața Pre­fecturii Vâlcea și continuate cu simpozioane, concerte și expoziții. Toate acestea au fost încununate în ziua de 27 septembrie prin participarea clerului și credincioșilor la slujba Sfintei Liturghii oficiată în ziua prăznuirii sale.

Un sobor de arhierei, înconjuraţi de preoţi şi diaconi, a slujit Sfânta Liturghie la un Altar de vară amenajat în faţa Catedralei Arhiepiscopale din Râmnic, în ziua prăznuirii Sfântului Antim Ivireanul. Au fost prezenţi astfel în mijlocul credincioşilor râmniceni: Înaltpreasfin­țitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfin­țitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și Preasfin­țitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic „Metanía” al Arhiepiscopiei Râmnicului, dirijat de protos. Meletie Țurcanu.

„Întreaga sa lucrare poartă amprenta sfințeniei”

În cuvântul de învățătură împărtășit celor care au cerut ajutorul și mijlocirea sfântului, IPS Părinte Teodosie a subliniat că „Dumnezeu l-a înzestrat pe ierarhul de origine georgiană cu daruri alese: minte ageră, darul priceperii și iscusinței în sculp­tură și în pictură. Era pasionat de aceste două laturi artistice și, în același timp, era preocupat de contemplarea lui Dumnezeu în rugăciune, în me­ditație, era iubitor de cele sfinte, adevărate și drepte”. IPS Părinte Teodosie a mai arătat că Sfântul Antim a fost „ridicat la rangul de episcop al Râmnicului în anul 1705, și-a continuat lucrarea sa nu numai de ierarh, ci și de scriitor și tălmăcitor al cărților sfinte, tipărind aici nouă cărți. Vrednicia sa l-a propus să fie, după un testament al Mitropolitului Teodosie, în anul 1708, Mitropolit al Țării Româ­nești. În această demnitate, Sfântul Antim continuă tipărirea de carte, pe care o considera hrană duhovnicească pentru cler și popor. Deși georgian de neam, s-a identificat într-atât cu poporul pe care l-a păstorit,  încât a învățat limba română atât de bine încât, prin scrierile sale, a îmbogățit-o, ridicând limba literară și liturgică la cea mai mare înălțime. Păsto­rește până în anul 1716. Călă­torește, se ostenește în activitatea sa misionară în toate părțile Mitropoliei Țării Românești, aducând hrană duhovnicească păsto­riților săi. Poposește în cetăți și în sate, îmbărbătează pe toți preo­ții și credincioșii, dându-le hrana izvorâtă din învățăturile cele folositoare. Cele mai de seamă scrieri ale sale sunt Didahiile, cele 28 de predici la praznicele împărătești, la sărbătorile Maicii Domnului și diferite tâlcuiri la Sfintele Evanghelii. A tipărit 63 de cărți, dintre care 21 în limba română.

S-a dovedit a fi și un iubitor al locașurilor de cult, ctitorind biserici și mănăstiri, sau restau­rân­du-le pe cele zidite de înain­tașii săi, a înființat o școală de caligrafie, o școală de sculptură, o școală de pictură, dar a gândit să lase și o operă nemuritoare, întrupare a credinței, a operei și calităților sale: biserica Mănăstirii Antim, făcută după planul său propriu. Întreaga sa lucrare poartă amprenta sfințeniei, sfin­țenie primită și prin jertfa mucenicească săvârșită în anul 1716”, a spus IPS Părinte Teodosie.

La rândul său, IPS Părinte Varsanufie a subliniat cinstirea de care arhipăstorul Eparhiei Râmnicului din anii 1705-1708 se bucură din partea clerului și credincioșilor din zona Olteniei de sub munte, mulțumind ierarhilor, autorităților locale, monahilor, preoților și credincioșilor pentru împreuna-rugăciune să­vâr­șită în această zi.