Praznicul Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița”

Praznicul Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița” de la Muntele Athos, de joi, 12 iulie, a adunat la Catedrala Arhiepiscopală numeroşi credincioşi râmniceni. Evenimentul a avut un specific aparte, cei prezenţi luând parte, timp de o noapte, la sfintele slujbe săvârşite după tipicul atonit de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnic a devenit săptămâna aceasta loc de pelerinaj pentru preoți, monahi, monahii, cre­dincioși și pelerini, veniţi aici să aducă cinstire Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa”. La acest moment duhovnicesc, slujba a fost săvârșită de IPS Părinte Varsanufie, înconjurat de soborul de preoți din care au făcut parte părinți consilieri, stareți și slujitori ai mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului.

La închinare în catedrala din Râmnic

Icoana Maicii Domnului „Prodromița” (adică „Înaintemergătoarea”) a fost cinstită în mod deosebit, întrucât, începând cu anul 2015, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltprea­sfințitului Părinte Varsanufie, o copie a icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Prodromu a fost așezată în Catedrala Arhiepiscopală spre închinare, cinstire și binecuvântarea credincioșilor. Există tradiția în Sfântul Munte Athos ca la marile sărbători să se oficieze Privegherea de toată noaptea. Pentru cinstirea icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului ce sunt așezate în Catedrala Arhiepiscopală și în mănăstirile din Arhiepiscopia Râmnicului, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a rânduit ca în mănăstirea care păstrează icoana sărbătorită să fie săvârșită rânduiala de la Sfântul Munte Athos cu slujba Privegherii de toată noaptea, în cadrul căreia se oficiază Vecernia, Litia, Utrenia, Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie. „Privegherea” este nevoința duhovnicească de a dedica timpul nopții sau o parte din acest timp rugăciunii sau contem­plației.

Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, din tezaurul Schitului Românesc „Sfântul Ioan Botezătorul”-Prodromu de la Sfântul Munte Athos.

Istoria Icoanei Maicii Domnului de la Prodromu

Istoria acestei icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire a Schitului „Prodromu” de la Muntele Athos, când cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. În plus, ei cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea lucrării, precum curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.

Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a terminat de pictat veşmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Feţe (cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus) să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a priceput mai bine veșmintele şi fondul icoanei, a început să lucreze la Sfintele Feţe, silindu-se cu toată priceperea, însă, în mod inexplicabil, Sfintele Feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.

Deși era un pictor cu expe­riență, speriat și mâhnit că poa­te şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimi­neața următoare însă, a descoperit icoana desă­vârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă, însă, cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări, el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria ­mână: „Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez faţa Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. ­Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”.

Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm. Chipul Maicii Domnului și cel al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

De-a lungul timpului au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.