Profesorul Brock le-a vorbit teologilor craioveni

Aula „Nestor Vornicescu” a Centrului de restaurare şi vizualizare al Arhiepiscopiei Craiovei a găzduit luni, 10 octombrie, conferinţa cu tema „Importanţa tradiţiei şi teologiei siriace în actualitate”, susţinută de profesorul englez Sebastian Brock, doctor honoris causa al Facultăţii de Teologie din Craiova. În cadrul aceleiaşi întâlniri, pr. lect. dr. Matteusz Potoczny, de la Facultatea de Teologie Catolică din Opole, Polonia, a susţinut prelegerea „Liturghia Cuvântului în tradiţia Bisericilor siriene”.

În contextul vizitei sale în Craiova, unde a primit la finele săptămânii trecute titlul academic de doctor honoris causa al Facultăţii de Teologie, profesorul Sebastian Brock a susţinut o conferinţă la Centrul de restaurare şi vizualizare al Arhiepiscopiei Craiovei. Cu acest prilej, Aula „Mitropolit Nestor Vornicescu” a devenit neîncăpătoare pentru numărul celor care au venit să-l asculte pe reputatul cercetător şi siriacist britanic.

Importanţa tradiţiei şi teologiei siriace în contextul actual

În prezentarea sa, prof. Sebastian Brock a făcut o frumoasă legătură între tradiţia teologiei siriace şi teologia românească, definind principalele coordonate istorice şi doctrinare ale acestei frumoase moşteniri. „Creştinismul sirian s-a născut în Palestina, fiind în strânsă legătură cu tradiţia iudaică, unde se vorbea limba aramaică. Putem vorbi foarte uşor despre trei mari tradiţii ale creştinismului primar: cea latină de apus, grecească din răsărit şi siriacă în Orient. Toate trei se întrepătrund şi cea mai potrivită imagine pentru a descrie aceasta este un triunghi format din trei cercuri concentrice, în care găsim o parte comună fiecărei tradiţii, o alta comună doar pentru două dintre ele (în cazul tradiţiei siriace ar fi legătura cu răsăritul grecesc) şi cea de a treia parte, specifică fiecăreia în parte. Ei bine, tocmai la această parte singulară şi unică voi încerca să mă opresc în cele ce urmează. Am putea să vorbim astfel despre trei mari perioade istorice, care marchează tradiţia şi teologia siriacă. Prima ar fi până în secolul VI d.Hr., cea de a doua din secolul VII până în secolul XII, şi cea de a treia din secolul XII şi până astăzi. Prima dintre ele ar fi cea mai importantă din punctul nostru de vedere. Este foarte apropiată de influenţa iudaică, de limba aramaică şi de tradiţia Vechiului Testament. Cu toate acestea, de la sfârşitul secolului al VII-lea, această tradiţie semitică a devenit puternic elenizată. Ca specific pentru acest interval istoric, rămân numeroasele scrieri ale Părinţilor sirieni, deosebit de valoroase din punctul de vedere al conţinutului pe care îl oferă.

Trecând la cea de a doua perioadă, secolul şapte este marcat de influenţa islamică în Orientul Mijlociu, care rupe din acest areal o bună parte din tradiţia şi teologia Bisericii Siriene. Două evenimente foarte importante s-au petrecut în acest timp. Astfel, secolele VII-VIII sunt, în mod surprinzător, marcate de înflorirea monahismului siriac din latura de răsărit. Cea de a treia perioadă importantă din istoria Bisericii Siriene este din secolul şapte până astăzi, marcată în fapt de deschiderea lumii islamice spre tradiţia grecească, având ca rezultat traducerea cărţilor medicale. Important de reţinut este parcursul lor din greacă în siriacă şi mai apoi din siriacă în arabă. Chiar şi atunci când traducerile s-au făcut direct din limba greacă în arabă, autorii acestora proveneau din bisericile siriene. Această dinamică a traducerilor a avut un efect deosebit de important în dezvoltarea teologiei islamice. Am putea spune că Apusul a primit specificul teologiei scolastice pe filiera influenţelor arabe, prin teologia siriacă şi implicit din tradiţia grecească. Mai departe, un alt aspect deosebit de important legat de tradiţia siriacă ar putea fi dinamica acesteia spre China. Avem câteva mărturii în acest sens, descoperite în bibliotecile mănăstirilor din latura de răsărit a Chinei, cu multe manuscrise referitoare la această legătură. Există, de asemenea, o foarte importantă inscripţie pe piatră, datată la anul 1791, aflată în vechea capitală a Chinei. Însemnările sunt făcute în chineză, păstrându-se totuşi şi secţiunea textului siriac.

Tradiţia creştinismului din China a fost foarte bogată, până în secolul XVII, după care pare să fi dispărut cu desăvârşire. În ceea ce priveşte cea de a treia perioadă, din secolul XIV până în secolul XXI, observăm o puternică legătură cu Europa şi implicit cu apusul latinesc. Din nefericire însă, în ultimul secol, această dinamică a teologiei siriace a fost una foarte dramatică. Cu toţii am auzit despre genocidul armean din 1915 din care toate bisericile siriene au suferit foarte mult. Putem aminti aici şi de curentele migraţioniste din Orientul Mijlociu către Europa sau America. Acestea s-au identificat cu atât mai mult în zilele noastre şi situaţia o cunoaştem prea bine”, a precizat prof. Sebastian Brock.

La rândul său, pr. Matteusz Potoczny, de la Facultatea de Teologie Catolică din Opole, Polonia, a vorbit despre „Liturghia Cuvântului în tradiţia Bisericilor siriene”. La final, a fost prezentată lucrarea „Părinţii şi scriitorii sirieni de ieri şi de azi”, traducere a prof. Sebastian Brock, apărută recent la Editura „Mitropolia Olteniei”.