Sfinte Liturghii arhiereşti la Săuleşti, Râmnic şi Prejna

Cea de-a patra duminică a Penticostarului s-a împodobit cu rugăciune şi binecuvântare sfântă în locaşurile de închinare din Oltenia. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a slujit în parohia gorjeană Săuleşti, unde a resfinţit biserica închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a liturghisit la Altarul Catedralei Arhiepiscopale din Râmnic, iar Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a slujit în parohia mehedinţeană Prejna.

Sute de credincioşi olteni au venit la rugăciune în Duminica „Vindecării slăbănogului de la Vitezda”, în bisericile din cuprinsul Mitropoliei Olteniei. În Arhiepiscopia Craiovei, chiriarhul locului, IPS Părinte Mitropolit Irineu, a poposit în mijlocul credincioşilor gorjeni din Săuleşti, Protopopiatul Cărbuneşti. Importanţa evenimentului a fost amplificată de rânduiala liturgică de resfinţire a bisericii din localitate, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Cu acest prilej, IPS Părinte Mitropolit a vorbit despre valoarea deosebită a locaşului de cult, ca spaţiu văzut al mântuirii noastre. După Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de IPS Părinte Irineu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, pr. Iulian Mărgineanu, protoiereul Protopopiatului Târgu Cărbuneşti, a dat citire actului de resfinţire al sfântului locaş. De menţionat în acest sens că Biserica „Sfântul M. Mc. Dimitrie” a fost zidită la anul 1949 pe locul unei mai vechi bisericuţe de lemn. Lucrările au fost coordonate atunci de cucernicul preot Ilie Mărgineanu. În stadiul actual, sfântul locaş a fost adus printr-un proces de restaurare completă, desfăşurat în perioada 2017-2019, sub coordonarea pr. Sergiu Cristinel Pupăzan.

„O mărturie clară a bunătăţii lui Hristos”

IPS Părinte Arhiepiscop Varsanufie a săvârșit Sfânta Liturghie în Duminica a patra după Paști, 19 mai, la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea. În cuvântul de învățătură împăr­tășit preoților și credincioșilor, IPS Părinte a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii, „Vindecarea slăbănogului de la Vitezda”, arătând că în Ierusalim erau două locuri cu ape tămăduitoare: scăldătoarea Vitezda, unde o dată în an îngerul Domnului se cobora și tulbura apa, iar cel care intra întâi se vindeca, și apa Siloamului, unde Mântuitorul, după ce îi vindeca pe orbi, îi trimitea acolo să se spele și să se arate preoților care certificau vindecarea unui bolnav. Între cei care așteptau vindecarea bolilor la scăldătoarea Vitezda era și omul acesta de care S-a apropiat Mântuitorul Hristos, căruia Evanghelia nu-i precizează numele. Acesta păcătuise mult în viața lui, după cum relatează Sfântul Evanghelist Ioan la sfârșitul pericopei, însă, ajuns neputincios, trăia lângă scăldătoare de mulți ani. Era trist și avea o singură nădejde: ca, atunci când se cobora îngerul Domnului, să intre și el în scăldătoare și să se facă sănătos. Însă, așa cum mărturisește el înaintea Domnului, altul mergea înaintea lui și se făcea sănătos, pentru că el nu avea putere să meargă singur și să intre în această apă vindecătoare.

De acest bolnav se apropie Mântuitorul și îl întreabă: Voieşti să te faci sănătos? Întrebarea adresată slăbănogului a cărui perseverență era uimitoare este, după cum învață Sfântul Chiril al Alexandriei, „o mărturie clară a bunătăţii lui Hristos în aceea că El nu aşteaptă rugăminţi de la bolnav, ci anticipează cererea lui cu propria bunătate iubitoare. Întrebarea nu era cauzată din neştiinţă, ceea ce este evident, ci pentru a stârni o dorinţă crescândă şi o rugăminte sârguincioasă”. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Atunci Fiul lui Dumnezeu i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă! și toți cei ce se aflau în jurul scăldătoarei devin martorii minunii săvârșite de către Mântuitorul. După săvârșirea minunii, cel care fusese bolnav merge prin cetatea Ierusalimului, iar fariseii, plini de invidie, îl întreabă cine l-a vindecat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Acesta nu știa să le spună cine este Cel Care l-a vindecat, pentru că Mântuitorul plecase, iar mulțimea se adunase să-l vadă pe el, cel care timp de treizeci și opt de ani fusese slăbănogit, iar acum, prin cuvântul unui om al lui Dumnezeu, se tămăduise. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că Mântuitorul a plecat „pentru că omul care a fost vindecat era cel mai bun martor al vindecării şi putea să îşi dea mărturia fără nici o suspiciune în absenţa Domnului nostru. El a plecat şi i-a lăsat să cerceteze faptul ei înşişi”. După un timp, se întâlnește cu Mântuitorul în Templu, iar Domnul îl atențio­nează: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău! Vedem, așadar, că boala era o con­se­cință a păcatelor acestui om, care însă nu a deznădăjduit, ci a cultivat răbdarea și nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, unite cu rugăciunea. Deși cei prezenți la Vitezda au privit doar la vindecarea trupească, Mântuitorul îi descoperă că, în urma bolii sale, pe care o trăise asemenea unei perioade de postire și pocăință a păcatelor, primise de la Dumnezeu și tămăduirea bolilor sufletești. Bucurându-se de minunea la care fusese părtaș, acest om și-a schimbat viața și a început să-L mărturisească pe ­Iisus. Evanghelia ne învață să avem răbdare și nădejde în ajutorul Preasfintei Treimi, pentru că cel care va răbda, acela va primi binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu”, a spus IPS Părinte Varsanufie.

Slujbă arhierească în Parohia mehedinţeană Prejna

La ceas de rugăciune, cre­din­cioșii mehedinţeni din localitatea istorică Prejna, așezare legată de numele lui Tudor Vladimirescu, au primit cu bucurie vizita PS Părinte Episcop Nicodim, care a slujit aici Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Evenimentul a avut loc duminică, 19 mai, fiind precedat de slujba de pomenire a marelui revoluționar român din 1821. Locul de întâlnire a fost Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitate, ctitoria lui Tudor Vladimirescu.

Ctitorită în anul 1808, biserica a fost clădită din lemn și zugrăvită cu cheltuiala lui Tudor Vladimirescu. Mai târziu, la 1859, în timpul lui Cuza Vodă, locuitorii Prejnei au ridicat ziduri noi, de cărămidă. Chiar dacă la sfântul locaș s-a mai intervenit în decursul timpului, acesta a fost păstrat așa cum l-au ctitorit Tudor Vladimirescu și Gheorghe Duncea. Tudor avea rude în neamul Dunceştilor din Prejna și acesta este motivul pentru care a ctitorit o biserică aici.

Trebuie menționat faptul că anul acesta se împlinesc 198 de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu.

(Pr. Ioniţă Apostolache, pr. Constantin Olariu, pr. Eftimie Necşoiu)