Tradiţii de Sfântul Trifon în Oltenia

În zona de sud a Olteniei, cu precădere în judeţul Dolj, Sfântul Mucenic Trifon, cunoscut ca ocro­titor al ogoarelor, este săr­bătorit conform unor vechi tra­diţii locale cu slujbe de binecuvântare a plan­taţiilor de viţă-de-vie, a grădinilor şi livezilor. În localităţi precum Galicea Mare, Segarcea, Cerăt sau Lipo­vu, preoţii rostesc rugă­ciuni pentru roadă bogată, stro­pind viţa-de-vie cu apă sfin­ţită spre a o proteja de dăunători, secetă sau grindină. Exista în practica locală obiceiul ca viti­cultorii şi pomicultorii să ţină post în această zi şi chemau preotul să le stropească cu agheasmă li­vezile şi via, ca acestea să fie ferite de nerodire, de secetă sau grin­dină.

Cât priveşte viţa-de-vie, în zona Olteniei e cunoscut încă un ritual complex de pregă­tire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Are­zeanul (tăiatul) viilor. Denumirea de Arezean, ca de altfel şi obiceiul întâlnit numai în aceas­tă parte de sud a Olteniei, se crede a fi un împrumut de la bulgari, care numesc sărbătoarea Trifon Zare­zan, adică Trifon Tă­ietorul.

Sărbătorit de Biserica noas­tră în fiecare an la 1 februarie, Sfân­tul Mucenic Trifon s-a născut la finele secolului III, în localitatea Lampsac din provincia Frigia (Turcia de astăzi). Pentru că a refuzat să slujească zeilor, a fost condamnat la tă­ierea capului. S-a rugat lui Dum­nezeu să moa­ră îna­inte de a fi supus la pe­deapsa dată de împărat şi, când sol­daţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Se spune că în timpul vieţii sale, într-o primăvară, semă­năturile locuitorilor din Campsada (localitate din Asia Mică) erau puse în pericol de o mulţime de lă­custe. Trifon s-a rugat lui Dumnezeu să scape ogoarele de pier­de­rea lor, lucru care s-a şi întâm­plat.

De atunci, Sfântul Trifon este cinstit ca ocrotitorul ţari­nilor şi grădi­nilor, ca ocrotitor al ogoarelor.