Mitropolitul Nestor n-a uitat niciodată că s-a născut peste Prut, la Lozova, în Ținutul Lăpușnei. Am fost de față când, într-o duminică, după alegerea ca mitropolit al reînființatei Mitropolii a Basarabiei a lui Petru de Bălți, a predat reprezentantului basarabean cârja ultimului Mitropolit al Basarabiei, Efrem Enăcescu, care se refugiase la Mănăstirea Gura Motrului, precum și unele cărți vechi ale acestuia. Era simbolică manifestarea subtilă a continuității acestei încercate mitropolii de rupturile teritoriale și ateismul promovat de bolșevici.
Tot mitropolitul cărturar a strâns mii de cărți românești pe care le-a trimis în Republica Moldova, însoțite și de icoane și alte obiecte de cult. Totodată, după înființarea Facultății de Teologie din Craiova, a sprijinit material mulți tineri de peste Prut care au urmat teologia și au devenit preoți. Ba, mai mult, a adus un tânăr român din sudul Basarabiei din zona Ismailului, care a urmat studiile teologice la Craiova, preot la Catedrala Mitropolitană, în prezent preot paroh la biserica monument istoric „Sfântul Ioan Hera” din Craiova.
Îşi pomenea de fiecare dată înaintaşii
În perioada studiilor teologice și după alegerea sa ca arhiereu, Mitropolitul Nestor se deplasa de fiecare dată la București, în luna noiembrie, când a trecut la cele veșnice, în 1943, primul Mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu (n. 1 ianuarie 1877, sat Nimoreni, jud. Lăpușna - 14 nov. 1943, București). Era sorocul când săvârșea Parastasul la mormântul acestuia de la cimitirul Mănăstirii Cernica, unde acesta își doarme somnul de veci. Regretatul Nicolae Halipa, prieten cu mine, mărturisea că Mitropolitul Nestor făcea pomenirea și altor fruntași basarabeni înhumați la Cernica, cum era și tatăl său, Pantelimon Halipa. În amintirea primului Mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu, Mitropolitul Nestor al Olteniei avea să-l boteze în monahism, cu numele înaltului ierarh basarabean, Gurie, pe cel care avea să devină Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (iulie 2001) și primul Episcop al Devei și Hunedoarei (29 oct. 2009).
Nu și-a uitat nici familia pe care a ajutat-o cu sume importante de bani atunci când „întâmplător” a ars, în ziua nunții nepotului său de frate, casa părintească. Îmi mărturisea că nu voi înțelege bine tragedia românilor basarabeni care au suferit un proces accentuat de deznaționalizare și schimbarea compoziției etnice a unor importante zone prin deportarea masivă a românilor de aici în Siberia și Asia Centrală, prin interzicerea alfabetului latin. În predicile ținute în Catedrala Mitropolitană cu prilejul aniversării la 27 martie 1918 a unirii Basarabiei cu România, Mitropolitul Nestor dădea adevărate lecții de patriotism credincioșilor prezenți la Sfintele Liturghii sau la sfințiri de biserici și hramurile unor mănăstiri și biserici.
Pentru aceste atitudini îndrăznețe, Mitropolitul Nestor a primit numeroase amenințări prin telefoane misterioase în care i se recomanda să înceteze cu aceste cuvântări. De aceea, mai ales după ce la Mănăstirea Căpriana în Basarabia avusese „întâmplător” o defecțiune la frânele automobilului său, sesizată de arhidiaconul și șoferul său - Vasile Nichita, mitropolitul îmi spunea că nu mai comunică nimănui din motive de securitate unde și când va sluji Liturghia arhierească. De asemenea, îmi atrăgea atenția să fiu limitat în afirmații atunci când sunt întrebat de persoane dubioase despre anumite lucruri referitoare la Basarabia.
O întâlnire memorabilă
Cu contribuția sa nemijlocită și împreună cu Inspectoratul de Cultură al Județului Dolj, la Casa Armatei din Craiova, în anul 1992 s-a organizat o întâlnire cu urmași ai celor mai importanți membri ai Sfatului Țării, cum era Nicolae Halipa din București, fiul lui Pantelimon Halipa (1883-1979) - președinte al ședinței Sfatului Țării la care se votase unirea Basarabiei cu România. Au mai participat atunci și fiica lui Daniel Ciugureanu - fiul preotului Alexandru și Ecaterina (n. 9 decembrie 1885, satul Șirăuți, jud. Hotin, azi în Ucraina, decedat la 9 mai 1950; „Securitatea l-a înregistrat ca mort la Sighet”) din București, nepoata profesorului în domeniul viei și vinificării Nicolae Secară (n. 1894, sat Rudi, jud. Soroca - 24 feb. 1942, Penza - Siberia) - farmacista Eleonora Secară din Craiova. La această amplă manifestare au participat personalități de seamă ca: academicianul Vladimir Trebici, originar din Bucovina de Nord, Dumitru Vatamaniuc, editor al unei importante părți din opera lui Mihai Eminescu, Tudor Nedelcea, cercetător și prieten apropiat Mitropolitului Nestor, sprijinitor al acțiunilor acestuia în Republica Moldova, poetul Grigore Vieru și mulți alții. Tot Mitropolitul Nestor primea ca înalți oaspeți numeroși oameni de cultură din Basarabia cum au fost soții Teodorovici, Grigore Vieru etc., pe care îi onora cu cărțile sale și alte daruri de folos românilor de peste Prut.
A redeschis mănăstirile închise de comunişti
După anul 1990, Mitropolitul Nestor a dorit să redeschidă mănăstirile închise de comuniști, cum a fost Mănăstirea Popânzălești, unde dorea să facă o casă de odihnă și chiar să se stabilească aici, ca odinioară Sfântul Calinic (acestei zone îi dedicase un studiu consistent încă din 1972). Ca istoric al Bisericii, a scris și despre Biserica din Basarabia, cum este studiul intitulat „Creștinismul, Biserica strămoșească la răsărit de Carpați, la răsărit de Prut, din cele mai vechi timpuri până în 1812”.
Deși nu obișnuia să-și serbeze ziua de naștere (1 octombrie 1927), înaltul ierarh și cărturar pleca de obicei la una dintre mănăstirile oltene și aducea cu sine toate cele necesare unei agape frățești cu monahii sau monahiile din mănăstirile respective. La una dintre aceste aniversări, și anume la 1 octombrie 1997, am fost chemat de Mitropolitul Nestor și am mers cu dânsul la Mănăstirea Popânzălești, unde am aflat de la starețul de acolo că este ziua de naștere a sa. La împlinirea a 90 de ani de la nașterea sa într-un sat basarabean, am încercat să rememorăm în modestă măsură unele dintre aspectele vieții sale dedicate unei munci necurmate, cu o cruce greu de purtat (mi-a dat să citesc despre viața Sfântului Petru Movilă, care avea pe sub veșmintele arhierești o cămașă din păr de capră cu cuie și așa este, am dedus și eu, viața Mitropolitului Nestor), neclintit în credința sa, iubitor și iertător (ori de câte ori noi, cei din jurul său, solicitam să răspundă nedreptelor calomnii la adresa sa vehiculate în presă și la diverse emisiuni televizate, acesta ne spunea că-i lasă în plata Domnului și că adevărul va ieși la lumină ca uleiul deasupra apei), cărturar neîntrecut cu o operă mereu în actualitate.
