Academicianul Ioan Lupaș, evocat la Protopopiatul Săliște

La sediul Protopopiatului Săliște, județul Sibiu, a avut loc marți, 18 iulie, ședința lunară cu preoții în cadrul căreia a fost evocată personalitatea academicianului Ioan Lupaș, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc 50 de ani. Invitatul preoților din Protopopiatul Săliște a fost pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu.

Alături de părintele Mircea Păcurariu s-a aflat consilierul cultural din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, pr. lect. univ. dr. Emanuel Tăvală. La începutul ședinței, protopopul de Săliște, Petru-Toader Damian, le-a mulțumit oaspeților pentru prezența la întâlnirea preoților din această parte a Arhiepiscopiei Sibiului, iar mai apoi a transmis ultimele hotărâri de ordin administrativ din cadrul eparhiei.

În prelegerea sa, părintele academician Mircea Păcurariu a evidențiat personalitatea academicianului, profesorului și omului politic Ioan Lupaș, născut la Săliște și care a fost o perioadă și protopop de Săliște.

„Pentru activitatea sa național-politică, pentru activitatea culturală care a ne­mulțumit într-un fel pe istoricii din afara hotarelor, dinspre Apus, Ioan Lupaș, ca și alți patrioți români, a plătit cu ani grei de detenție toată această activitate. A fost înlăturat de la catedră, din Academia Română, iar la 5 mai 1950, împreună cu alți zeci de patrioți români, foști miniștri, deputați, senatori, generali, profesori universitari, a fost arestat și întemnițat la Sighet, unde a rămas timp de cinci ani, până în vara anului 1955, când au fost eliberați toți, dar au rămas sub supravegherea organelor de Securitate. S-a retras la Sibiu, venea uneori și pe la Institutul Teologic la con­ferințele de atunci, se interesa de soarta instituției la care a fost el însuși profesor și a mai publicat câteva lucrări în revista Mitropoliei Ardealului și în revista Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Sigur că nu a mai putut publica atât de mult cât a publicat în străinătate, mai cu seamă din cauza unei boli de ochi, care l-a lăsat aproape fără vedere. S-a retras la București, unde era fiica sa, Marina, și acolo a murit la 3 iulie 1967. A fost îngropat în cimitirul Mănăstirii Cernica alături de alte personalități ale vieții culturale și politice din toate ținuturile locuite de români. Memoria lui Ioan Lupaș nu a fost uitată, el a fost oarecum reabilitat chiar din anii regimului comunist. S-au publicat două volume de studii istorice prin grija academicianului Ștefan Pascu și a profesorului Pompiliu Teodor, iar după 1990 au fost reeditate și alte lucrări ale sale”, a spus pr. Mircea Păcurariu.

Misiune preoțească și cultură

Evocarea lui Ioan Lupaș a continuat cu prelegerea părintelui consilier Emanuel Tăvală, care a evidențiat activitatea marelui academician în funcția de protopop de Săliște.
„În cei zece ani de zile cât a lucrat aici în folosul comu­nităților încredințate, Ioan Lupaș a militat foarte mult pentru luminare prin cultură pentru a pune în aplicare ceea ce, la începutul secolului, se scrisese pe frontispiciul școlii din Gura Râului: «Prin cultură la putere». El a marcat aici, la Săliște, o adevărată revoluție pe plan cultural, pe plan pastoral, pe plan școlar, pentru că și școlile erau în subordinea sa, iar ceea ce impresionează atunci când citești o monografie despre Ioan Lupaș este accentul pe care l-a pus pe cultura și culturalizarea pre­oților, cultura și culturalizare păstoriților”, a subliniat pr. Emanuel Tăvală.

Întâlnirea s-a încheiat cu un cuvânt de mulțumire al protopopului Petru-Toader Damian care a adus noi mărturii documentare legate de activitatea misionară și culturală a lui Ioan Lupaș.