Biserici monument redeschise la Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, Cluj

Restaurate în cadrul proiectului „Conservare – restaurare și punere în valoare a bisericilor din lemn Petrindu și Cizer”, finanțat prin Mecanismul financiar SEE 2009-2014, bisericile cu pictură interioară din Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei (MET), au fost reintroduse în circuitul de vizitare, conform unui comunicat al instituției.

Lucrările de conservare și restaurare a celor două monumente au fost încheiate la sfârșitul lunii iunie, și au constat în înlocuirea elementelor structurale degradate, refacerea părților degradate ale șarpantei, refacerea completă a acoperișurilor, lucrări extrem de laborioase de conservare și restaurare a straturilor picturale din interior, tratamente contra atacului biologic. Au fost realizate, de asemenea, trotuare perimetrale în jurul monumentelor, pentru eliminarea apelor meteorice.

Biserica din Cizer este, din punctul de vedere al planimetriei, elevației și calităților artistice, una dintre cele mai importante monumente de arhitectură de lemn din România. Construită din bârne de stejar, are forma cea mai evoluată a planurilor bisericilor de lemn transilvănene, cu pronaos și altar poligonal și naos dreptunghiular.

Biserica dispune de un pridvor pe laturile pronaosului și naosului, cu stâlpi și 20 de arcade semicirculare, decorate prin crestare și cioplire. Turnul are un coif octogonal, având la bază o galerie cu arcade semicirculare deschise. Elementele decorative specifice artei lemnului – frânghia, rozetele, brâie cu dinți de lup – sunt, în cazul acestei construcții, admirabil proporționate. Achi_­iționată în anul 1968, biserica a fost reconstruită de Comisia Monumentelor Istorice, Șantierul Transilvania, între anii 1968 și 1972. Construcția datează din anul 1773, fiind realizată de Vasile Nicula Ursu, cunoscut sub numele de Horea, una dintre cele mai mari personalități ale istoriei românilor.

Biserica din Petrindu Mare a fost transferată în Parcul Etnografic în anul 1966. Potrivit tradiției locale, biserica ar fi fost construită în 1612, fiind așezată în cimitir, pe un deal deasupra satului, unde a stat până în 1835, când a fost mutată în mijlocul satului. Este realizată din bârne de stejar, având pronaosul și naosul dreptunghiulare, iar altarul poligonal. Turnul este foarte înalt, având un coif octogonal flancat de 4 turnulețe. Pictura interioară a bisericii a fost realizată, în anul 1835, de unul dintre maeștrii artei sacre românești din Transilvania: Dimitrie Ispas din Gilău. Se cunosc astăzi 14 biserici a căror pictură a fost realizată de Dimitrie Ispas. Biserica din Petrindu Mare a fost ultima mare lucrare a artistului din Gilău, care a încetat din viață în anul 1836, conform comunicatului transmis de Muzeul Etnografic al Transilvaniei.