Carte despre cuvioşii din Bucegi, apărută la „Andreiana”

Editura Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea “Cuvioşii Pustnici din Bucegi. Epopeea Sfinţilor. Jurnalul unor descoperiri Sfinte”, de protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea. Cartea este dedicată unor monahi de la Mănăstirea Peştera Ialomicioarei, trecuţi la Domnul, cu o viaţă duhovnicească îmbunătăţită.

Caracterizată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, în Prefaţă, ca fiind un adevărat „jurnal aghiografic”, cartea părintelui Gheorghe Colţea aduce în sufletele credincioşilor bucuria de a descoperi noi sfinţi ai neamului, mărturisitori ai dreptei credinţe şi ajutători în momente grele.

Ieromonahii Antonie Munteanu, Mihail Bădilă şi un pustnic necunoscut din Poiana Obârşiei sunt eroii acestei cărţi de peste 600 de pagini, în care credinciosul va descoperi mărturii ale sfinţeniei acestor trei părinţi ai Bucegiului. Smerenia care învăluie viaţa monahicească a făcut ca aceşti pustnici de pe crestele munţilor să fie cunoscuţi abia acum, chiar dacă mulţi dintre credincioşii în vârstă din comunităţile de la poalele Bucegilor i-au cunoscut ori au aflat de ei ca fiind adevăraţi sfinţi, aleşi ai lui Dumnezeu, după cum aduc mărturii în această carte.

Profund conştient de chemarea sa de a-i descoperi şi a-i face cunoscuţi întregului popor, părintele Gheorghe Colţea a pornit o adevărată odisee în urmă cu doi ani pentru a găsi mormintele monahilor din Bucegi şi a le cunoaşte viaţa, minunile şi învăţătura.

Prin grija Maicii Domnului, părintele Gheorghe Colţea avea să afle la praznicul Naşterii Sfintei Fecioare din 2013, la sfinţirea unei troiţe, despre un oarecare călugăr Antonie din Bucegi, subiectul unei discuţii dintre doi preoţi şi un credincios din Moeciu de Sus. Acest monah Antonie, originar din Cheia, a fost dezgropat în 1980, iar trupul său a fost găsit întreg, neputrezit, după mărturiile oamenilor.

„Tot ce am auzit a intrat în inima mea. Am înţeles pe loc că Ieromonahul Antonie vrea ca eu să fac ceva pentru el şi, luându-mi în serios postura de protopop, am poruncit celor doi preoţi, dar şi celorlalţi meseni, ca în timp de o săptămână să scrie, cu mâna lor, tot ce am spus la masă şi să semneze, pentru că eu doresc să fac un dosar cu mărturii despre sfinţenia Părintelui, pe care să-l înaintez autorităţii bisericeşti pentru studiere şi, dacă îl găseşte vrednic, pentru canonizare. I-am rugat pe cei prezenţi să-mi indice şi alte persoane care cred ei că ar putea să-mi dea declaraţii scrise şi eventual, dacă au, să-mi dea fotografii sau obiecte care au aparţinut Părintelui” (p. 36).

Minunea descoperii mormintelor

Aşa a început un lung şi complicat demers de adunare a mărturiilor despre monahul Antonie Munteanu, cu ispite de tot felul, anevoioase şi încercate drumuri către Mănăstirea Peştera Ialomicioarei, semne şi minuni. Toamna anului 2013 a fost marcată de descoperirea cărţii de învăţătură scrisă de ieromonahul Antonie Munteanu, lucrare publicată în facsimil la sfârşitul cărţii scrise de părintele Gheorghe Colţea. 

Un minunat pelerinaj la Mănăstirea Lainici îi prilejuieşte protopopului de Bran-Zărneşti descoperirea în „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi”, scrisă de Cuviosul Ioanichie Bălan, a sinaxarului protosinghelului Mihail Bădilă, fost egumen al Schitului Peştera Ialomicioarei şi fiu duhovnicesc al părintelui Antonie Munteanu. 

Tot aici se găsesc informaţii despre cuviosul pustnic din Poiana Obârşiei. Dar cel mai important detaliu este legat de originea stareţului Mihail Bădilă, menţionat a fi născut în Moeciu de Jos, parohia părintelui Gheorghe Colţea. Acest lucru a constituit argumentul principal pentru oficierea unui Parastas şi dezgroparea monahului Mihail Bădilă. 

Pe 18 noiembrie 2014, groparii au început să sape lângă o stâncă prăvălită cu ani în urmă pe mormânt, iar atunci minunea s-a produs: „Văzând trupul neputrezit, am strigat: Antonie, părinte Antonie!!! Însoţitorii mei s-au apropiat. Nimeni nu mai citea Psaltirea. Băieţii noştri făceau fotografii. Eu eram cu totul derutat şi bulversat. Nu îl căutam pe el. Nu aveam voie să-l dezgrop pe el. Mormântul lui cu crucile era dincolo de apa Ialomicioarei sau aici, în poieniţa de sub stâncă, dar la o distanţă de 15-20 de metri spre nord, spre izvoarele Ialomiţei. Unde însemnasem pe pietroi literele «A. M.». (…) Căutasem un pustnic şi am găsit doi, însă nici unul dintre ei cu identitate limpezită. Pentru mine a fost important ce mi-a spus inima, iar inima mi-a spus că cel din sicriu, care a fost descoperit primul, era părintele Antonie. Cel mai important argument, care completa simţul inimii mele, a fost faptul că nu era putrezit” (pp. 261-262). Cele două trupuri au fost reaşezate în sicrie de sticlă într-un mormânt nou.

Mărturii şi documente

Cartea părintelui Gheorghe Colţea continuă cu zeci de pagini de mărturii şi imagini ale vieţii sfinte pe care pustnicii din Bucegi au avut-o. După biografiile lor, realizate din sursele bibliografice disponibile, sunt publicate pagini de amintiri şi mărturii duhovniceşti ale oamenilor care au păstrat de la părinţi sau bunici memoria unor oameni aleşi de Dumnezeu a lumina crestele Bucegilor cu vieţile lor îmbunătăţite. Nu lipsesc din carte nici documentele care au însoţit întregul demers de căutare a mormintelor, deshumare şi dăruire a crucilor de lemn şi a altor obiecte care au aparţinut monahilor. Ultima parte a lucrării este dedicată reeditării în facsimil a cărţii de învăţătură a ieromonahului Antonie Munteanu, intitulată „Cuvinte folositoare”, publicată în 1937 la tipografia „Cernica” a Seminarului Monahal. 

Aşa cum se exprimă părintele Gheorghe Colţea, cartea apărută acum la Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului face cunoscut publicului un adevărat dosar al unei eventuale canonizări a celor care au rămas cunoscuţi în ţinutul Branului şi în Munţii Bucegiului ca adevăraţi sfinţi, iar mormintele lor încep să devină loc de pelerinaj pentru credincioşii dornici să-i cunoască pe aceşti mari trăitori ai Ortodoxiei româneşti.