Comentariu al Epistolei I către Corinteni, apărut la Sibiu

Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea „Epistola I către Corinteni”, scrisă de pr. dr. Mihai Petian. Lucrarea este considerată a fi primul comentariu dezvoltat al Epistolei I către Corinteni în spaţiul academic şi teologic ortodox din România.

Cartea părintelui Mihai Petian din Sibiu este teza de doctorat susţinută la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna”, sub îndrumarea pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc. Lucrarea este una inedită şi contribuie esenţial la dezvoltarea teologiei româneşti, a exegezei şi hermeneuticii biblice. Apariţia acestei importante lucrări teologice constituie un moment important pentru mediul teologic ortodox din România, pentru că apare la mai bine de 115 ani de la publicarea primului comentariu al Epistolei I către Corinteni al lui Iosif Olariu, o lucrare foarte concisă, care analizează pe scurt această importantă scriere a Noului Testament.

Aşa cum subliniază pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc în Cuvântul înainte, teologia ortodoxă apelează mereu la sursele patristice pentru a găsi înţelesurile tainice ale textului scripturistic. În cazul Epistolei I către Corinteni, cele două mari lucrări patristice consacrate sunt cele 44 de omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care cuprind 381 de coloane din colecţia Migne, traduse pentru prima dată în limba română în 1908, şi comentariul Sfântului Teofilact al Bulgariei, continuator al tradiţiei exegetice hrisostomice, lucrare apărută prima dată la noi în ţară în 1904.
„Încă se simţea atât de acut lipsa unui comentariu realizat cu recursul la informaţiile actuale şi cu aplicarea metodologiilor moderne de abordare a textelor biblice. În omiliile sale la I Corinteni, Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre decăderea morală a lumii păgâne şi stăruie asupra dificultăţii întoarcerii lor pe calea mântuirii. Cu toate acestea, învaţă marele antiohian, atitudinea noastră nu trebuie să fie una de respingere, ci de compasiune, dovedind, cu adevărat, iubire faţă de aproapele şi lucrând pentru mântuirea lui” (p. 9), spune pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc.

Autoritatea Epistolei I către Corinteni

Apariţia lucrării părintelui Mihai Petian este importantă şi pentru felul abordării acestei teme dificile pentru un demers de cercetare academică. Este cunoscut faptul că Epistola I către Corinteni ocupă un loc aparte în canonul Sfintei Scripturi, atât prin bogăţia temelor tratate, a frumuseţii stilului de redactare, cât şi prin soluţiile oferite la problemele pe care comunitatea destinatară le întâmpina la acea vreme, multe dintre ele fiind actuale. Abordarea isagogic-exegetică a Epistolei este „o întreprindere curajoasă” a autorului, dar ea duce la atingerea obiectivului principal: elaborarea unui comentariu al Epistolei, adresat cititorilor din zilele noastre.

Actualitatea Epistolei I către Corinteni este subliniată de autor încă de la început: „Societatea noastră, în care sincretismul religios eclectic a luat un avânt nemaiîntâlnit, în care divizarea, fragmentarea şi disocierea, nu doar în plan material, ci mai ales în plan spiritual, au ajuns la cote înalte, numărând sute de secte sau erezii, are nevoie de întoarcerea la preceptele primare ale Bisericii şi de argumentarea convingătoare a Apostolului neamurilor. Într-o societate creştină în care instituţia familiei creştine este grav afectată, în care prostituţia şi homosexualitatea se etalează cu neruşinare, cerându-şi drepturi, iar confuzia religioasă face victime, se resimte nevoia acută de revigorare a preceptelor apostolice, încă între acestea vocea care s-a impus peste veacuri este cea a Sfântului Apostol Pavel (…) În urma analizei exegetice a Epistolei, merită să evidenţiem, pe de o parte, complexitatea ei din punct de vedere teologic, iar în antiteză, realizarea unui adevărat tratat ce cuprinde elementele fundamentale ale creştinismului, având în centru jertfa mântuitoare a lui Hristos, actualizată prin Euharistie. Epistola exprimă teologia paulină în termeni accesibili, de o claritate şi de o sobrietate a stilului ce îi conferă în rândul scrierilor apostolice o autoritate de netăgăduit” (p. 17-18).

Conţinutul teologic

Cartea cuprinde două mari părţi. Prima parte este una introductivă, în care autorul prezintă comunitatea din Corint şi cetatea, împărţirea, structura şi forma Epistolei, planul şi data redactării, locul, forma şi limba scrierii, precum şi conţinutul ei teologic, răspuns la nevoile comunităţii din cetatea antică. Ceea ce caracterizează în mod special scrierea Sfântului Apostol Pavel este că „fiecare problemă este abordată printr-un principiu spiritual, şi nu prin soluţii psihologice facile” (p. 43).

A doua parte a lucrării este mai extinsă şi cuprinde un amplu comentariu al Epistolei. Autorul analizează verset cu verset această minunată Epistolă a Sfântului Apostol Pavel, oferind pe lângă textul în limba română, şi cel în greacă. Cele şase capitole ale acestei părţi se concentrează pe tematica Epistolei, care „parcurge un drum evolutiv, fapt pe care am încercat să-l evidenţiez prin cele şase părţi ce formează un tot unitar, având drept punct culminant partea a V-a, adică abordarea Învierii Domnului ca temei al credinţei, precum şi al învierii noastre, unde se găsesc informaţii specific pauline. Această schemă evolutivă era dictată de convingerea paulină a Apostolului care năzuia să-şi ducă auditoriul în mod progresiv spre cele duhovniceşti, familiarizându-l pe rând cu lucrurile spirituale din ce în ce mai înalte, aspect ce corespundea de altfel şi genului literar epistolar al timpului, pe care autorul îl folosea” (p. 17).

Cartea se încheie cu o importantă listă bibliografică, prin care se pune la dispoziţia celor interesaţi cele mai importante titluri referitoare la această scriere biblică.