Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Transilvania Conferință despre erezia monotelistă

Conferință despre erezia monotelistă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Transilvania
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 02 Iunie 2017

La Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu a avut loc miercuri, 31 mai, o conferință susținută de prof. dr. Heinz Ohme de la Humboldt-Universität din Berlin, cu titlul „Sfântul Maxim Mărturisitorul și disputa monoenergistă-monotelistă”. La eveniment au fost prezenți decanul facultății, pr. prof. dr. Nicolae Chifăr, prodecanul instituției, pr. prof. dr. Aurel Pavel, cadre didactice, preoți și studenți.

Profesorul Heinz Ohme a prezentat contribuția teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul la combaterea ereziei monoteliste: „Împotriva concepţiei despre o singură energie şi o singură voinţă în Hristos, s-a pronunţat, însă, Sfântul Maxim şi ucenicii săi prin anii 640 (641). El și-a dezvoltat învăţătura sa în aşa-numitele «Opuscule teologice şi polemice (Opuscula theologica et polemica)» 6, 7 şi 20. Pe baza fundamentării calcedoniene despre cele două firi şi a uneia dintre remarcile sale privind definirea ontologică a noţiunii de fire Sfântul Maxim a susţinut necesitatea vorbirii (învăţăturii) despre o «dualitate» sau despre o voinţă naturală compusă (θέλημα φυσικόν) şi despre o lucrare naturală compusă (φυσικὴ ἐνέργεια) în unul Iisus Hristos.

Aceasta s-a numit «diotelism» şi «dioenergism». Cele două firi ale lui Hristos rămân pentru Sfântul Maxim mereu deosebite, chiar dacă printr-o împreună creştere reciprocă şi printr-o întrepătrundere reciprocă perihoretică sunt unite într-o lucrare şi voinţă perfectă. Perspectiva teologică a Sfântului Maxim în problema lucrărilor şi voinţelor era deci îndreptată mai întâi spre întrepătrunderea ontologică nelimitată a celor două firi ale lui Hristos. Pentru firea omenească a lui Hristos el accentuează faptul că ei îi aparţine trupul omenesc şi sufletul raţional şi, prin urmare, puterea şi capacitatea de a acţiona şi de a vrea pentru că firea omenească a rămas neschimbată şi neamestecată în unire cu firea dumnezeiască. Sfântul Maxim s-a împotrivit formulei despre o singură lucrare şi o singură voinţă a lui Hristos. El îi acuza pe reprezentanţii învăţăturii despre o singură voinţă a lui Hristos, care a fost numită apoi «monoenergism» şi «monotelism», că tăgăduiesc acea diferenţiere (deosebire) dintre cele lucrările şi puterea voinţelor atribuite firilor şi învaţă numai despre o singură voinţă dumnezeiască a lui Hristos. Aceasta ar avea ca şi consecinţă negarea lucrării şi voinţei atribuite firii omeneşti şi deci anulează deosebirea firilor. Totuşi această concepţie nu ar fi în nici un caz demonstrată. Acuzaţia Sfântului Maxim este clară: trădarea Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon şi, deci, monofizism!”.