Credincioşi clujeni, pelerini în ţinutul Bistriţei şi al Dornei

Credincioșii din Parohia Ortodoxă „Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca, păstorită de părintele Nicolae Buda, au fost din nou pelerini, purtați de dorul de rugăciune spre Țara de poveste a Dornelor, prin așezările de buni gospodari ale ținutului Bistriței transilvane.

Primul popas a fost la Mănăstirea Nușeni. Trecem pe sub clopotniță și se deschide o priveliște frumoasă: este încă șantier, dar alei pavate cu grijă, păstrând încă pe margini, buchete elegante de dalii, ne conduc spre biserica albă. Ne rugăm, ne închinăm și lăsăm aici o parte din grija noastră lumească în mâna Sfântului Ilie, ocrotitorul mănăstirii, și altă parte pădurilor dimprejur care văluresc pe coline.

Ne îndreptăm spre Bistrița. Aici, ne oprim la Biserica de la Coroana, unde este și Protopopiatul Ortodox; ne întâmpină părintele protopop Alexandru Vidican și părinții Nicolae Feier și Vasile Beni. Clădirea bisericii, văzută din afară, pătrată, cu acoperișul ascuțit, în afară de turla cu cruce și icoanele din partea superioară a fațadei, vorbește de la sine de o istorie zbuciumată, după cum ne spune apoi, intrând înăuntru, și părintele Nicolae Feier: începând din anul 1268, când a fost construită în stil pregotic, ea are o istorie îndelungată, trecând, de-a lungul anilor, ca și acest popor, prin încercări multe și grele. În curtea protopopiatului păstrăm un moment de reculegere în fața monumentului închinat sfinților, eroilor și oamenilor de seamă ai județului Bistrița-Năsăud.

În Pasul Tihuța, ne aşteaptă Mănăstirea Piatra Fântânele, având-o ca ocrotitoare pe Maica Domnului. Vedem de jos, crucea mare, de 31 de metri care stă de strajă peste munți scrutând văzduhul ca un vultur metalic. Aici se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată la Prodromu. Aici maicile se roagă, lucrează broderie, se ocupă de mica gospodărie a mănăstirii. Lângă poartă este o casă mare unde maicile îngrijesc 12 copii din satele din împrejurimi care, numai stând aici, pot ajunge la școală și la grădiniță.

De pe Dorne, din nou la Bistriţa

Drumul coboară apoi spre Țara Dornelor, spre Mănăstirea Dorna Arini. Intrăm pe porțile mari de lemn sculptate și ne încântă privirile un ansamblu monahal de un farmec deosebit, unic în Româna, construit în întregime din lemn, ctitorie a Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pe vatra fostei sale case părintești. Mănăstirea din lemn o are ca ocrotitoare pe Maica Domnului. La mănăstire se află şi o bază de tratament modernă, construită pentru cei care au nevoie de vindecarea durerilor trupești. În dreapta bisericii zvelte de lemn este arhondaricul, modern, cu cinci etaje, unde este și trapeza.

Părăsim Bucovina, străbatem din nou păduri și munți, ajungem iarăși în satele bistrițene și ne oprim în Mureșenii Bârgăului, la biserica parohială, unde părintele paroh Andrei Cotuțiu ne-a întâmpinat și ne-a spus câteva lucruri despre biserică.

La Mănăstirea Strâmba ne așteaptă un alt loc de liniștire unde se nevoiesc să construiască biserica câteva viețuitoare. În bisericuța de lemn, mică și prietenoasă, cu soba care ne făcea să ne simțim ca în casa bunicilor de la țară, părintele duhovnic ne povestește minunile Sfântului Ierarh Spiridon, ocrotitorul acestei mănăstiri și ne închinăm la papucul acestuia, adus din Grecia, care poartă urmele pașilor acestui sfânt pentru a-i ajuta pe cei în nevoi. Ultimul popas a fost la Biserica Ortodoxă „Sfânta Ana” din Bistrița, unde părintele Tudor Bechiș oficia Sfânta Taină a Cununiei. Biserica, nouă, mare și încăpătoare, la lumina candelabrului, oferea acestui eveniment și nouă tuturor un îndemn la rugăciune și viață curată.