Dumitru Fărcaș a fost înmormântat în localitatea natală Groşi, lângă Baia Mare

Preasfinţitul Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului și Preasfinţitul Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar, au aşteptat, joi, 9 august, la Groşii Băii Mari, cortegiul funerar pentru a-l conduce pe ultimul drum pe maestrul Dumitru Fărcaş. Cortegiul a fost condus de la Cluj-Napoca de către Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Slujba prohodului pentru Dumitru Fărcaş a fost oficiată la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca de IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei și un sobor de preoți și diaconi. Apoi, cortegiul funerar a pornit spre Groşii Băii Mari, unde se află casa maestrului. În sat, cortegiul a fost întâmpinat de PS Episcop Iustin al Maramureşului şi Sătmarului, de PS Arhiereu-Vicar Timotei Sătmăreanul, de preoţi din Permanenţa Eparhială, din Baia Mare şi din Protopopiatul Baia Mare, de Claudiu Pop, paroh în Groşi, de oameni de cultură, artişti din Baia Mare şi din ţară, de locuitorii satului, pentru a-i aduce un ultim omagiu înainte de aşezarea în mormânt. Sicriul a fost purtat de militari, în acompaniamentul melodiilor interpretate la taragot de consătenii săi, prof. Ioan Berci şi Dan Gâdea, și la acordeon de către Dorel Rohian. Cei trei ierarhi au oficiat panihida mică, răspunsurile fiind date de un grup de preoţi dirijaţi de pr. Petrică Aurelian Covaciu.
PS Episcop Iustin a rostit o cuvântare în care a vorbit despre personalitatea lui Dumitru Fărcaș: „Suntem lângă sicriul ce poartă osemintele unui om de geniu, ale unei personalităţi de excepţie a culturii, muzicii, tradiţiei şi valorilor noastre româneşti, voievodul taragotului din Maramureş, maestrul Dumitru Fărcaş, care, la 80 de ani, şi-a încheiat călătoria pământească şi s-a adăugat moşilor şi strămoşilor, părinţilor şi fraţilor săi. A reprezentat naţiunea ca un ambasador adevărat. De astăzi înainte nu ne va mai vorbi faţă către faţă. Ne va vorbi doar prin viaţa lui, care rămâne în urmă ca o lumină, ca o icoană şi ca o pildă de urmat, mai ales pentru generaţiile tinere, care au atât de mare nevoie de modele şi de mentori. Ne va vorbi din viaţa lui despre dragoste de ţară, de cultură românească creştină, de biserică străbună, de folclorul nostru românesc, despre dragostea lui faţă de Maramureşul drag, unde s-a întors la rădăcini. S-a întors acasă. A înţeles să împodobească raiul pământului românesc cu frumuseţi negrăite. Glasul taragotului lui Dumitru Fărcaş a cântat doinele, dorul şi durerea neamului românesc. Noi credem că la lumina pe care o lasă în urmă, la modelul pe care l-a zugrăvit în întreaga viaţă şi pe care l-a pecetluit cu pilda vieţii lui, la frumuseţile pe care le-a creat şi ucenicii pe care i-a crescut... cred că Dumnezeu îi va da un răspuns. Şi răspunsul pe care i-l va da Dumnezeu maestrului Dumitru Fărcaş va fi unul pe care am vrea toţi să-l auzim: pentru c-ai dăruit mult, îţi dăruiesc şi Eu cununa răsplăţii şi Raiul cel Ceresc; pentru că ai înfrumuseţat pământul românesc şi ai făcut din el Rai, intră în Raiul lui Dumnezeu”.