Ernea, satul credinței și al tradițiilor străbune

În inima țării, în Podișul Transilvaniei, pe locuri binecuvântate de Dumnezeu cu frumuseți aparte, se află localitatea Ernea. Satul din județul Sibiu ademenește vizitatorii nu doar cu pitorescul împrejurimilor, ci și cu monumentele de istorie și spiritualitate din localitate, cele două biserici ortodoxe fiind stâlpii pe care se sprijină întreaga viață a comunității.

Localitatea Ernea se află pe malul drept al râului Târnava Mare, la 2 kilometri de albia apei care dă numele zonei. Satul este parcă îngrădit de câteva dealuri împădurite care oferă locului o frumusețe unică și un peisaj de vis. Pentru cei care doresc să simtă farmecul istoricelor sate transilvane, Ernea este destinația ideală. Așezat la granița cu județul Mureș, Ernea aparține administrativ de oraşul Dumbrăveni și se află la 6 kilometri distanţă de acest oraș din județul Sibiu. Aici, vizitatorii simt din plin urmele istoriei Ardealului și pășesc parcă în trecutul acestor locuri.

Conform monografiei Parohiei Ernea, satul a fost inițial unul românesc. Ernea este atestat documentar încă din anul 1552 și a cunoscut un îndelung proces de asimilare, aşa cum s-a întâmplat şi cu familiile de saşi refugiate aici în secolul al XVI-lea. În prezent, în Ernea convieţuiesc comunităţi de români, rromi şi maghiari, care se ocupă de munca la câmp şi de creşterea animalelor. Comunitatea românească este acum cea mai mare dintre toate, dar a avut și în trecut o prezență considerabilă, dovadă fiind numeroșii preoţi şi preotese originari din satul transilvan.

Cele două biserici din sat

În satul Ernea există trei locaşuri de cult, unul aparţinând comunităţii maghiare reformate, iar celelalte două aparțin comunităţii ortodoxe. Românii orto­docși din Ernea se mândresc cu cele două locașuri de cult frumoase, adevărate simboluri ale Văii Târnavelor. Biserica mică din cimitir este construită din lemn și este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. A fost ridicată în perioada 1994-1996, pe amplasamentul vechii biserici greco-catolice, datând din anul 1888. Locașul de cult a fost construit sub păstorirea preotului Lup Olimpiu, la o scară mai mică.

Biserica mare din sat, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, a fost ridicată în perioada 1905-1908, cu multe eforturi ale comunității care își dorea o biserică mai spațioasă, pentru a înlocui vechea biserică din lemn şi paie. Cele 95 de familii au reuşit sub păstorirea preotului Ioan Ban să ridice din cărămidă actuala biserică din inima satului, un locaș reprezentativ pentru această zonă. Documentele menționează că în perioada 1895-1898 s-au reconstruit şcoala confesională şi casa parohială.

Arhitectura noii biserici este de influenţă barocă, având o compoziţie simplă: o navă dreptunghiulară ce se închide spre răsărit cu o absidă semicirculară, înălţimea maximă fiind atinsă de turla bisericii, de 25 metri.

„În toamna anului 1969, în urma unei descărcări electrice care a afectat turla Bisericii «Sfântul Nicolae» din Ernea, s-a găsit în globul din vârful turlei un manuscris semnat de către părintele Ioan Ban, sub păstorirea căruia s-a ridicat biserica. Fiind deteriorat de trecerea timpului, textul manuscrisului a fost reprodus cu cea mai mare fidelitate prin dactilografiere pe o coală format A4 de către părintele Ioan Turcu. Din textul moştenit de la părintele Ban, aflăm mai multe lucruri ce ne pot ajuta să ne facem o imagine asupra comunităţilor creştine şi înţelegerii slujirii preoţeşti de atunci. Credincioşii, totalizând 95 de familii, au fost împărţiţi după puterea lor financiară, în trei clase de contribuţie la construirea locaşului de cult: cei din clasa 1 erau datori cu câte 50 de coroane, cei din clasa 2 cu 30 coroane şi cei din ultima clasa cu câte 16 coroane de familie. Suma totală strânsă de la popor a fost de 4000 coroane. Sprijin deosebit a avut de la epitropul bisericii Anton Sas, de la Şofron Chiş, «mare proprietariu» şi de la preoteasa sa, Măgdălina”, ne-a spus preotul paroh de la Ernea, Marius Drăghici.

Grija față de locașul de cult

Din istoricul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Ernea aflăm că locașul de cult a fost reparat și înfrumusețat de-a lungul timpului. În 1969, acoperişul turlei a fost distrus de o furtună și a fost refăcut în timpul păstoririi preotului Alexandru Bailă. În perioada 1972-1974, se realizează sub păstorirea preotului Corneliu Erneanu pictura în frescă a Bisericii „Sfântul Nicolae”. Lucrarea a fost făcută de pictorul Dinu Petru, iar pictura ar fi înlocuit vechea pictură în ulei realizată sub păstorirea părintelui Chişiu. Tot în aceeaşi perioadă s-a achiziţionat o nouă casă parohială şi s-a îngrădit cimitirul ortodox. În 1994, acoperişul bisericii a fost distrus parţial de grindină, iar lucrările de reparație au fost coordonate de preotul Olimpiu Lup.

În ultimii ani, locașul de cult a fost reparat și înfrumusețat, prin grija credincioșilor păs­toriți de părintele Marius Drăghici.

„În 2010 s-a montat centrala termică pe gaz, iar în 2011 s-a făcut iluminarea exterioară a bisericii și s-a montat un sistem de sonorizare. În 2012 s-a instalat un sistem de alarmă, s-a montat centrala termică pe lemn la casa parohială, iar cu sprijinul doamnei Marinela Pârlea, biserica a fost înzestrată cu un disc şi potir. În anul 2012, un lucru important pentru biserica noastră a fost şi achi­ziționarea unui iconostas nou. Vechiul iconostas era zidit, iar icoanele de pe el erau aplicate. În anul 2011, în Vinerea Mare, domnul Florin Stancu şi-a exprimat dorinţa de a înzestra sfânta biserică cu un nou iconostas, astfel că ne-am deplasat la Grumăzeşti, lângă Târgu-Neamţ, la domnul Armanu Virgil, pe care îl cunoscusem în 2010 când făcuse pentru biserica noastră strana cântăreţilor, tetrapoade şi alte piese sculptate şi am discutat despre proiectul noului iconostas. Pe data de 2 mai 2012 noul iconostas împodobea biserica, făcând pe credincioşi să compare Biserica «Sfântul Nicolae» cu o Catedrală. În vara aceluiaşi an s-a pictat iconostasul de către pictoriţa Victoria Ghilas din Sibiu. În 2014 am reușit să acoperim biserica noastră cu o tablă garantată 30 de ani. De asemenea, am montat geamuri termopan la biserica noastră“, ne-a mai spus părintele paroh.

Capela din cimitir

În 2011 a fost amenajată Capela mortuară „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din cimitirul localității: „Domnul inginer Virgil Maier, împreună cu domnul Dorel Aldea, care a făcut devizul viitoarei lucrări, au avut această iniţiativă înainte cu câteva luni de a fi numit în parohia Ernea. Acţiunea a fost definitivată într-un timp destul de scurt cu ajutorul banilor primiţi de la Arhiepiscopia Sibiului şi din partea Primăriei Dumbrăveni. Toate slujbele de înmormântare se ţin aici din decembrie 2010 şi până în prezent. Celelalte lucrări care au urmat le-am realizat mult mai uşor, căci am câştigat încrederea sătenilor, care m-au ajutat cu inima deschisă, aşa cum sper să o facă şi pe viitor. Este dorinţa mea şi a credincioşilor ca această capelă să fie sfinţită de un arhiereu, lucru care sperăm să se întâmple în curând”.

În 2012, comunitatea de la Ernea a reușit să construiască și gardul din jurul cimitirului, o lucrarea foarte necesară, după cum ne-a spus părintele paroh. „Împrejmuirea cimitirului îl consideram un lucru greu. Cea mai mare problemă care se ridica, era cea a banilor, ţinând cont că parohia este mică şi resursele financiare reduse. Lucrarea aceasta aprobată de Consiliul parohial trebuia să fie aprobată şi de Adunarea parohială, astfel că în prima duminică am propus-o şi adunării parohiale, urmând să hotărâm îndeplinirea ei. Lucrarea aceasta de dimensiuni mari avea nevoie de un proiect, astfel că am fost la Dumbrăveni împreună cu doi consilieri şi am luat legătura cu domnul inginer Florin Şancu cel care se ocupase şi de proiectul împrejmuirii plantaţiei cu salcâmi din apropierea satului. Spaţiul ce trebuia împrejmuit era de câteva sute de metri şi intenţia mea şi a consilierilor era să facem o lucrare durabilă. M-am interesat de unde pot procura, cel mai ieftin, materialele necesare. Ca urmare, m-am deplasat cu o maşină la fabrica de sârmă de la Câmpia Turzii, unde se produceau. Reîntors la parohie, am prezentat credincioşilor valoarea materialelor şi a sârmei ghimpate cumpărate, la care se mai adăugau şi altele: ciment, cuie, stâlpi de lemn etc. Majoritatea au fost de acord cu planul meu şi am convenit ca banii necesari să fie împărţiţi pe familii, iar domnul Florin Şancu ne-a ajutat cu stâlpii de lemn şi cu o echipă care să execute această lucrare”, a adăugat părintele Drăghici.

Sărbătorile satului

Parohia Ernea numără în prezent aproximativ 60 de familii și 20 de persoane văduve. Deși comunitatea este afectată din plin de fenomenul îmbătrânirii, totuși există numeroase eforturi de reînviere a obiceiurilor și a activităților comunitare. Astfel, a avut loc pentru prima dată în istoria satului o amplă manifestare culturală sub organizarea Fiilor satului. În anul 2008 a avut loc sărbătorirea a 100 de ani de existenţă a locaşului de cult închinat Sfântului Nicolae (1908-2008) în prezenţa a numeroși oaspeți.

Preoteasa Valentina Manolache din Braşov, a donat, cu această ocazie o uşă de stejar şi o cristelniţă deosebită pentru botez. De asemenea, „am reușit, în 2010, să formăm un cor de femei. Am coordonat acest grup care interpretează cântece religioase, pricesne, colinde şi chiar Sfânta Liturghie. Începând din 2010 se editează bianual ziarul numit «Erneanul», pe care l-am împărţit credincioşilor. Am organizat pelerinaje cu credincioşii din sat la mănăstiri şi la diferite obiective istorice din ţară, pelerinaje care au consolidat legătura dintre preot şi credincioşi. Din anul 2011 am început să săvârşim în fiecare sâmbătă seara şi în zilele de sărbătoare slujba Vecerniei. În ultima duminică a fiecărei luni săvârşim Taina Sfântului Maslu, la care au luat parte preoţii protopopiatului Mediaş şi alţi fraţi slujitori din alte protopopiate. Am achiziționat cruce nouă din lemn la sfânta Masă, precum şi cărţi de cult. Pe 1 mai 2014, a avut loc întâlnirea fiilor satului cu prilejul împlinirii a 675 ani de atestare documentară a localităţii, ocazie cu care a fost lansată monografia satului Ernea. Toate aceste lucrări amintite mai sus şi împlinite în ultimii ani, au fost făcute cu sprijinul credincioşilor din Ernea, a domnului Florin Stancu şi a Primăriei Dumbrăveni. Un merit deosebit în toate aceste realizări l-au avut şi consiliile parohiale formate din oameni hotărâţi, avându-i în frunte pe epitropii Ioan Stan și Valentin Deac”, ne-a mai spus preotul paroh Marius Drăghici.

Tradiții și obiceiuri la Ernea

Puținii tineri care mai sunt în sat au parte de o atenție deosebită din partea parohiei și a comunității, pentru ca aceștia să redescopere tradițiile străbune și să le ducă mai departe. Așa s-a născut proiectul formării unei cete de colindători și alte inițiative destinate tinerilor din Ernea. Aceștia duc mai departe o veche tradiție din sat de a face cunoscute aceste obiceiuri din Valea Târnavelor.

„Există numeroase menţionări ale participării ernenilor la diferite festivaluri populare, atât sub părintele Ioan Chişiu, cât şi în perioada comunismului (1967) la Festivalul Naţional «Cântarea României», coordonaţi de învă­țătorul Ioan Irimie. De altfel, şi în ziua de azi copii se îmbracă în port naţional la serbările şcolare. Începând cu anul 2003 s-a încercat reînvierea respectului faţă de portul şi tradiţiile satului prin atragerea tinerilor. Astfel, pe baza liberei opţiuni s-a constituit grupul de tineri Ernea care a făcut deplasări la Sibiu, la Prefectură şi reședința mitropolitană, la Mediaş şi Dumbrăveni, aducând bucuria Naşterii Domnului în fiecare an în sufletul multor creştini, iar de Crăciun au organizat scenete şi colinde în biserică. Acești tineri sunt şi oameni de nădejde ai bisericii din Ernea”, ne-a spus părintele Drăghici.