Lansarea volumului „Istoria Transilvaniei”, la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca

Muzeul Etnografic al Transilvaniei va găzdui duminică, 29 ianuarie, lansarea volumului „Istoria Transilvaniei” de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată, apărut sub egida Academiei Române (Centrul de Studii Transilvane). Despre carte vor vorbi prof. univ. dr. Gheorghe Iacob, prorector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și dr. Tudor Sălăgean, Directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Evenimentul va avea loc, în prezența autorilor, începând cu ora 12.00.

„Numele de Transilvania se va auzi însă mai des în acești ani, din mai multe motive: în 2014, s-au împlinit 100 de ani de când cam jumătate dintre toți românii de-atunci (din Transilvania, Banat, Crișana, Mara­mureș, Bucovina, Basarabia) au intrat oficial în Marele Război, pentru o cauză care nu era a lor, ci a imperiilor care-i stăpâneau; în 1916, adică acum exact un secol, intra în luptă și România, adică «treceau batalioane române Carpații» pentru «desrobirea neamului», iar frații au ajuns să fie contrapuși fraților (moment reflectat literar de Liviu Rebreanu, în «Pădurea spân­zuraților»); la 1918, prin cel mai important act de voință na­țională românească, provinciile românești – între care și Transilvania – s-au unit cu Țara; în 1919-1920, Con­ferința de Pace de la Paris a recunoscut pe plan internațional deciziile de unitate națională ale poporului român, ca și pe cele ale polonezilor, ale cehilor și slovacilor, ale sârbilor, croaților, slovenilor etc. Firește, aceste acte, ca aproape orice lucru omenesc, au fost fericite pentru unii și triste pentru alții. De aceea, ele, după un secol de la petrecerea lor, suscită și vor suscita interesul publicului, al unor spe­cialiști, al mass-media, cu luări de poziție foarte diferite. În acest context, Transilvania va fi invocată și evocată tot mai des, motiv pentru care nu este de prisos să-i rememorăm trecutul”, arată autorii acestui volum.

De asemenea autorii, Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan arată că „este evident că cea mai importantă chestiune implicată în carte pentru epoca modernă se referă la explicarea, pe baza izvoarelor, a apartenenței Transilvaniei la România. Cu alte cuvinte, cititorul este invitat să înțeleagă cum și de ce s-a ajuns la mișcarea de emancipare națională a românilor, care a condus la integrarea Transilvaniei în Regatul României. Acesta a fost procesul istoric fundamental al epocii moderne, înfăptuit de români (adică de majoritatea absolută a populației) și finalizat prin organele lor reprezentative, alese și desemnate în mod democratic, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Jus­tețea acestei decizii de unire cu România a fost validată de istorie, prin confirmarea sa de către instanțele internaționale de după Primul Război Mondial, și apoi prin alte foruri inter­naționale mai recente”.