Mihai Viteazul într-o cronică din 1603, tipărită la Nürenberg

În bogatul tezaur de carte veche, pe care l-a adăpostit biserica voievodală „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, am aflat o cronică în limbă germană gotică însumând 707 pagini, lipsindu-i fila de titlu şi primele file, dar păstrând finalul, care ne îngăduie să cunoaştem că „s-a tipărit la Nürenberg prin Johann Lanszenberger, în tipografia lui Johann Sihmachers. ano M.DCCIII (1603)”.

Este o impresionantă cronică, care redă evenimentele care s-au petrecut în Transilvania şi Ungaria începând cu anul 1452, cu victoria lui Huniade şi moartea sa, cu amănunte despre evenimentele din perioada lui Mihai Viteazul. Biografic, autorul cărţii nu ne este cunoscut, dar maniera în care prezintă evenimentele, complexitatea lor şi mai ales competenţa de a le surprinde, dovedeşte că prezentările sunt făcute de un martor ocular implicat şi apropiat autorităţilor timpului şi aflat în mijlocul evenimentelor.

Prezenţa acestei cărţi în Şcheii Braşovului se explică și din prisma relaţiilor lui Mihai Viteazul cu românii din Şchei.

Prezentăm câteva fragmente din bogatul material documentar (peste 600 pagini), mărturii pe care le prezentăm cronologic.

„27 Noiembrie, anul 1598, a lui Michael Voievod ofertă faţă de Casa de Austria”. În noiembrie 1598, Mihai aflând de cearta şi neînţelegerea dintre Alteţa Sa regală Maximilian şi Sigismund Bartha, se oferă să atace pe turci şi promite că va fi de partea Alteţei Sale, şi cu acest scop Mihai trimite o delegaţie la împărat.

Au urmat cunoscutele evenimente de la Nicopole, redate cu evidentă admiraţie faţă de Mihai Viteazul: „Cum el deja pentru această a lui intenţie deja o mare oaste la un loc a adunat şi un pod peste Dunăre aruncat. Şi cu toate că Paşa din Silistria pe lângă un alt Paşă acestea vor să-i interzică, el pentru ei totuşi prea puternic a fost peste pod cu a sa bine înzestrată oaste a trecut şi la Nicopoli cam 13.000 de turci împreună cu două Paşe şi doisprezece Begi a întâlnit, cu care el tare s-a încăierat şi cu ajutorul lui Dumnezeu atât de tare a împrăştiat şi bătut, încât cei mai mulţi dintre ei pe câmpul de luptă au rămas, însă Paşele cu fuga au scăpat. După care el mai departe a înaintat şi în al turcilor ţinut la câteva sute de sate a dat foc; peste o mie de suflete din a lor supunere au izbăvit şi deci acel ţinut au devastat şi pustiit în urma lui lăsând, l-a părăsit”.

Așa încep să fie redate evenimentele bătăliei de la Nicopole. Se vede cu ușurință admirația autorului față de faptele lui Mihai Viteazul.

De asemenea, este relatată acțiunea din octombrie, 1599, a lui Mihai Viteazul împotriva lui Andrei Bathory, când a câștigat bătălia, cu 30.000 de oșteni: „După care şi-a alcătuit ordinea de bătălie, iar după ce el a chemat numele lui Iisus împreună cu întreaga sa oaste ca şi în întreaga tabără, astfel încât toţi cei ce de partea Cardinalului de bună voie şi închinare se doresc să fie cruţaţi şi feriţi, a pus să fie strigat: El pe cardinal, care avea 25.000 de oameni sub arme în câmp, cu inimos curaj a bătut şi pe fugă i-a pus. Care s-au petrecut la Hermannstatt pe 28 octombrie în ziua de Sf. Simoni şi Iudae şi a ţinut de dimineaţă de la ora 9 până la ora 2 după prânz, ce a fost 5 ore, încât Cardinalul până la ultimul a fost răpus. Pe câmpul de luptă au fost numărate 2027 de trupuri moarte de transilvăneni şi cam 1.000 de răniţi au fost prinşi, printre care Cornis Caspar unul, celălalt Bewardi Georg, pe care Voievodul pe loc a pus să fie doborâţi.

În schimb pe partea Voievodului nu au căzut morţi mai mult de 200. După această bătălie dată valahii au năvălit în tabăra transilvăneană, iar în ea 45 de tunuri, cum şi multe bunuri şi bani, straie, cai şi corturi au dobândit. După care de mai multe ori pomenitul Voievod cu ai săi valahi către Weissenburg (Alba Iulia) s-a îndreptat, iar lui conducerea şi locuitorii oraşului au venit înainte domneşte la o întreagă milă de drum, pe el cu mare reverenţă au primit şi la Weissenburg (Alba Iulia) au condus, unde, ca în toate oraşele, multe salve de bucurie au fost trase drept semn de mare victorie”. Este vorba de triumfala intrare a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia.

Orașul Clausenburg se predă lui Mihai

„După ce de mai multe ori acest pomenit Michael Voievod, pe 1 noiembrie a somat oraşul Clausenburg (Cluj-Napoca) să se predea, şi ei degrabă şi de bună voie s-au predat, iar pe mai marele său Ban Mihaltscha l-au lăsat cu 1.000 de oameni să intre în oraş. După aceea a trimis 300 de oameni cărora li s-a predat întregul ţinut. La această oaste valahă a trecut şi un mare număr de turci şi tătari, care după aceea cu toţii la creştinism au trecut şi cu ei împreună cu muieri şi copii au sosit în Valahia”.

„Noiembrie, anul 1599. După ce Marele Turc a aflat că Voievodul valah (Mihai Viteazul) cu asemenea forţă în Transilvania o ruptură a făcut / el i-a trimis o solie cu 60 de persoane pentru ca să trateze cu el o pace şi să răspunză de ale marelui Turc steaguri, care urmau să fie trimise, pe care pomenitul Voievod pe toţi a luat prinşi, cu gândul Majestăţii Sale Împăratul Romei să-i trimită.

După obţinerea victoriei, Voievodul (Mihai Viteazul) o parte din oastea sa a trimis să-i aştepte pe turci şi pe tătari în Valahia”.

„Noiembrie, anul 1599. Transilvănenii depun jurământul în faţa Voievodului. Al Cardinalului cap este adus lui Michael Voievod. Arhiducele Matthias pune ca solii valahi pentru vestea bucuroasă să fie închinaţi cu daruri. Turcii doresc din nou pace.

După ce astfel întregul ţinut al Transilvaniei, prin ajutor Dumnezeiesc a fost adus I-au depus jurământ lui Michael Voievod în numele Majestăţii Sale Împăratul Romei. Pe 9 noiembrie valahii au întâlnit pe Cardinalul fugar Andrei Bathory laolaltă cu şapte, care erau fugari cu el în munţi, degrabă i-au doborât şi al Cardinalului cap pe o suliţă lui Michael Voievod în Transilvania la Weissenburg l-au adus. Acesta severă poruncă a dat ca şi trupul mort să fie adus, după cum s-a petrecut.

După care solia valahă cu 20 de persoane, pe care pomenitul Voievod (Mihai Viteazul) la Alteţa Sa Principele Arhiduce Matthias Corvin la Viena, căruia dobândita victorie cu Transilvania i-au anunţat şi cu bine a sosit. Pentru care Alteţa Sa s-a dus degrabă cu solii la biserică, a cântat Te Deum laudamus şi pentru această victorie obţinută Lui Dumnezeu a mulţumit. După împlinirea slujbei divine a dat poruncă drept deosebit semn al izbânzii, să fie slobozite tunurile de pe bastioane. După care, Alteţa Sa Principele pe sol cu un colan din aur ale lui a venerat cu consortul aurit serviciu de băutură, care curând de la Alteţa Sa rămas bun şi-au luat şi mai departe la Pülsen (Plzen) / iar de acolo la Praga la Majestatea Sa Împăratul Romei a pornit să prezinte acestuia bucuroasa victorie în acelaşi fel de încredere”.

„Decembrie, anul 1599. Michael Voievod nu este prea mulţumit de domnul Georg Basta. Decembrie. Anul 1599 A cardinalului Andreas Bathori trup este îngropat în Weissenburgul din Transilvania”.

„Februarie, martie, anul 1600. Un sol turcesc soseşte în Transilvania la Michael Voievod. care minunate daruri la porunca Împăratului turcesc i-a închinat, însoţite de mari promisiuni pentru el Voievodul, pentru a-l îndepărta şi abate de la Majestatea Sa şi de Marele Turc să se alăture şi apropie mult s-a străduit, însă Voievodul faţă de comisarii imperiali se declara expre, că gândeşte să rămână la Majestatea Sa Împăratul Romei. Pe lângă care, pentru că a ajuns să iubească ţinutul Transilvaniei tot mai mult după cum stătea în el, a cerut comisarilor imperiali ca Majestatea Sa lui şi fiului său Ţara Transilvană să i-o înscrie ereditar, pentru serviciile sale credincioase dimpotrivă şi cu restul părţii ce ţine de Transilvania, pe care o posedă Majestatea Sa, laolaltă cu bucata de ţară până la Teissa să-l dăruiască şi să i-o facă supusă”.

Campania din Moldova

„Mai, anul 1600. Michael Voievod din Valahia porneşte împotriva lui Sigismundo Bathori şi a Voievodului din Moldova în campanie. Înainte de acestea s-a vestit cum că Michael Voievod s-a dus cu a sa oaste înarmată la Braşov, cu care la începutul lunii mai s-a dus din Valahia peste 50.000 la număr: anume 38.000 de puşcaşi 3.000 de cazaci / 4.000 de călăreţi Raizeni 4.000 de secui şi 4.000 de piraţi sub căpitanul Baba Novac în mare grabă peste muntele mare şi strâmt în mare siguranţă faţă de duşman, ale cărui aşezări nu le-a văzut şi în ţinutul Moldovei cu bine a ajuns. Atâta numai că el împreună cu oastea sa şi caii lor pe drum pentru că duşmanul a luat provizia, el mare foame au suferit şi din mare nevoie frunzele din copaci au trebuit să le mănânce. Când acum Sigismundus Bathori alături de Ieremia Voievod din Moldova a aflat a valahului grabnică sosire şi în mare număr şi pentru a-l întâmpina încă erau prea slabi în oaste, ei în grabă s-au dus din Moldova înapoi spre hotarul polon să se întărească în continuare şi pe valah (pe Mihai Viteazul) să întâmpine. Şi cu toate că Voievodul moldovean (Ieremia Movilă) la Marele Turc a cerut mulţi bani şi oaste împotriva valahului, tot ajutorul în oaste lui a fost promis, însă cel în bani i-a fost refuzat”.

„Mai, Michael Voievod cucereşte Ţara Moldovei şi răpune multă oaste a lui Jeremia Voievod şi Sigismundo Bathori”. „După care pomenitul Voievod valah nu a stat mult, ci s-a dus cu a sa oaste în fața lui Ierimie Voievod, pe el pe 18 mai la cetatea Orthuni şi râul Nester cu 30.000 la număr, din moldoveni, poloni, turci şi tătari aleasă oaste a întâlnit şi s-a bătut cu el de la orele 10 înainte de prânz până în seară. Şi cu toate că duşmanul în această bătălie, lucru de mirare, foarte cavalereşte s-a ţinut, totuşi până la urmă Voievodul valah sângeroasa izbândă a obţinut şi pe duşman pe fugă l-a pus. Dintre care 8.000 şi dintre valahi cam 2.000 au rămas pe câmpul de luptă şi mulţi pe fugă în Nester (Nistru) au fost împuşcaţi şi jalnic au pierit. În această bătălie valahul (Mihai Viteazul) pradă bogată şi mult vin roșu ca şi întreaga ţară a Moldovei / a cucerit şi dobândit”. 

„Mai, 1600, septembrie 1600. Marele cancelar din Polonia recrutează oşteni împotriva voievodului Valahiei. Voievodul Valah îşi oferă toată supunerea faţă de Maiestatea Sa, împăratul Romei”. „Decembrie 1600. A lui Mihai Voievod sosire la Viena în Austria. Pe 25 decembrie Michael Voievod din Moldova cu 70 de călăreţi, printre care mulţi domni de vază, a intrat în Viena, pe care Alteţa sa Principele Arhiduce Matthias frumos l-a primit şi l-a pus să i se închine şi care drumul către Praga să-şi continue şi era hotărât la Majestatea Sa Împăratul Romei personal să se înfăţişeze şi să răspundă”.

Vizita la Împăratul Rudolf, la Praga

„Pe 23 martie aici la Praga cu 35 de persoane a sosit. Se povestește de o crimă pusă a cale de neștiuți dușmani, care noaptea au pus foc în camera și doi dintre oștenii lui Mihai au fost asfexiați.

După care lui încurajare i s-a dat, că el va fi înzestrat mai întâi cu oaste şi bani şi spre a sa mulţumire să fie slobozit, pentru ca el pe depărtaţii transilvăneni înapoi la jug şi supunere să aducă, în schimb să-şi ia soaţa şi fiul din Transilvania şi pe aceştia la Majestatea Sa Împăratul Romei drept ostateci şi zălog să-i pună, iar prin a sa soaţă să-i fie cadorisit un domeniu în Silezia, iar fiul ca o persoană nobilă la Curtea Majestăţii Sale să fie întreţinut, iar Majestatea Sa Împăratul Romei imediat a pus să fie recrutată multă oaste călări şi pedestră împotriva Transilvaniei.
Între timp Majestatea Sa Împăratul Romei pe Michael Voievod din Valahia cu suficiente satisfaceri şi încurajări a expediat ajutor şi oaste, care de la Praga drumul din nou către Transilvania şi l-a luat.

Domnul Georg Basta şi Michael Voievod / pornesc cu a lor oaste în întâmpinarea lui Sigismundo Bathori.

Ei cu a lor oaste / care era din călări şi pedeștri / cu totul nu mai mult de 18.000 erau / bine înarmaţi în câmp au ieşit / ca cu Bathori o bătălie să dea / s-au hotărât. August Sigismundus Bathori este de către Georg Basta şi Michael Voievod bătut în ţara Transilvania. Cu ajutorul Lui Dumnezeu Cel Atotputernic victoria sângeroasă împotriva lui Bathori au dobândit.

Atunci Bathori s-a salvat cu greu pe calul său prin fugă. Ai noştri, deci întreaga tabără a lui Bathori şi pe lângă altă arătoasă şi bogată pradă cam la 40 de tunuri mari şi peste o sută şi jumătate de steaguri au luat.

După dobândirea victoriei, Georg Basta şi Michael Voievod curând înapoi la Cluj-Napoca s-au îndreptat, și cu toate că Michael Voievod din Valahia în bătălia dată împotriva lui Sigismund Bathori tare statornic şi cavalereşte s-a purtat, Basta pune la cale uciderea lui”.

Autorul cărții oferă impresionante mărturii, dar nu lipsește suspiciunea sa că Mihai voia să stăpânească singur Transilvania: „Pentru care domnul Basta a trimis două steaguri de valoni şi două steaguri de lefegii germani cu câţiva călăreţi ale sale corturi să înconjoare şi viu să-l ia prins. Care a domnului Basta primită poruncă ei ascultători au îndeplinit şi Voievodului la a lor sosire, cum că el este al Majestăţii Sale Împăratul Romei prizonier şi i-au vorbit de bună voie să se predea. Încă când el pe al său locotenent în ajutor a strigat şi după o sabie, ce atârna în cort a întins apărându-se şi după un căpitan german a lovit, căpitanul valon pe el s-a mâniat şi degrabă cu a sa suliţă l-a străpuns. Căpitanul german însă lui capul i-a retezat. Astfel că voievodul împreună cu încă un valah a căzut, iar trupul său mort o zi întreagă sub cortul său neîngropat a rămas întins. După care imediat valonii peste tabăra valahilor au căzut; pe aceasta au prăduit şi au găsit sub al Voievodului cort scrisori, pe care domnul Basta a pus să fie citite mulţimii”.