Monografie despre Jina, editată la Sibiu

La Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a apărut un consistent studiu monografic despre comuna Jina din județul Sibiu, una dintre cele mai cunoscute localități din Mărginimea Sibiului. Lucrarea, tipărită la Tipografia „Șaguniana”, este în două volume și a fost elaborată de Dorin Bogdănel și Delia Chifan.

Monografia cuprinde toate infor­mațiile despre înființarea așeză­rii, cele mai importante evenimente din trecut, obiceiuri și tradiții, cadrul geografic, populație, personalități etc. Așa cum arată Dorin Bogdănel în prefața lucrării, ideea elaborării unei lucrări monografice s-a ivit de mai mult timp, însă abia acum s-a concretizat în această lucrare voluminoasă și documentată: „Pasiunea pentru cunoașterea istoriei comunei natale s-a ivit mai târziu, mai precis în anul 1971, când a apărut cartea «Emigrări românești din Transilvania sec. XII-XIX» scrisă de Ștefan Meteș. Atunci împreună cu prietenul și colegul meu Pavel Toader, tot profesor de matematică și tot jinar mutat la Sibiu, am hotărât să începem să strângem împreună materiale documentare despre comuna Jina. Am găsit în arhiva bisericii două valoroase manuscrise: «Cronica comunei Jina» scrisă de căpitanul pensionar Constantin Stejar în 1899 și «Cartea de aur a bisericii din Jina» a preotului Dumitru Panfiloiu (străbunic al d-lui Toader) în 1903, iar la școală «Monografia Şcolii generale Jina», scrisă în 1969, de învățătorul Aurel D. Vasilie, alt fiu al satului, fost director al școlii, care ne-au dat un nou imbold spre a începe această muncă (...) În anul 1972 am obținut, de la Biblioteca Astra din Sibiu, o listă cu bibliografia pe care trebuie să o consultăm și am început cercetările. Având în vedere că datele pe care le-am găsit la început erau cam puține, am formulat pe atunci două ipoteze: ori Jina a luat ființă mai târziu decât comunele vecine, ori primii oameni de pe aceste meleaguri au trăit izolați «în creierii munților» și nu s-a scris prea mult despre ei, dar pe parcurs am reușit să găsim totuși documente despre care nu știam înainte. În anul 1973 a apărut o altă lucrare foarte importantă «Regimentele grănicerești din Transilvania, 1764-1851», scrisă de istoricul Carol Gollner, în care am găsit alte informații despre Jina. Tot în 1973, se părea că visul nostru de a scrie o istorie a comunei se va îndeplini curând, căci, la propunerea directorului școlii, Aurel Vasilie, fiu al satului, și a primarului Gheorghe Bochiș, la școala din Jina s-au format mai multe colective de cadre didactice cu scopul de a întocmi o monografie a comunei, fiecare colectiv urmând să culeagă materiale pentru capitolul la care a optat. Deși angajarea la această muncă a fost benevolă și majoritatea s-au arătat dornici să își aducă contribuția la această lucrare, la scurt timp majoritatea colegilor au uitat de angajamentul luat și au abandonat această muncă, iar totul s-a limitat doar la stadiul unui proces verbal de constituire a comisiei. Până în anul 1974 am lucrat doar două persoane, eu și colegul Pavel Toader, plecat la Sibiu, iar de atunci am lucrat mai mult de unul singur”.

Mărturii de la bătrânii satului

Documentarea pentru elaborarea acestei lucrări monografice despre comuna Jina a constant în studierea arhivelor primăriei din localitate, a bisericii vechi și a școlii. De asemenea, autorii au consultat numeroase documente păstrate în Arhivele Statului Sibiu, Biblioteca Județeană „ASTRA” și Biblioteca Muzeului Brukenthal. Pe lângă discuțiile cu profesori și cercetători din Sibiu, Alba, Brașov și Cluj-Napoca, autorii au recurs și la discuții cu bătrânii din localitate, pentru a culege alte informații necesare unui astfel de demers de documentare.

„Pe plan local, pentru o informare cât mai corectă, am intrat aproape în toate casele din Jina, pentru a discuta cu oamenii bătrâni despre legăturile lor de rudenie și a culege informații despre trecutul comunei, legende, obiceiuri vechi dispărute, portul popular vechi ș.a., prilej cu care am aflat lucruri interesante pe care le voi trece în această carte, la locul potrivit. De asemenea am colindat multe din terenurile extravilane ale comunei ca să le cunosc cât mai bine (...) Am mai discutat și cu câțiva oameni din satul Dobra, sat înființat de jinari, aparținător de Jina până în anul 1950, când a fost atașat comunei Șugag. Îmi reproșez totuși că nu am profitat suficient de bătrânii pe care i-am cunoscut, că nu am înregistrat convorbirile cu aceștia și nu am făcut suficiente poze cu ei și cu casele vechi care astăzi nu mai sunt. Pentru a afla mai multe date despre cei plecați definitiv din sat, m-am deplasat în satele vecine și în localitățile unde au emigrat jinarii în secolul al XVIII-lea: Băbeni, Vaideeni, Mihăiești-Măgura, jud. Vâlcea; Corbii de Piatră, Oiești, Domnești, Căpă­țâneni, jud. Argeș; Novaci, jud. Gorj și altele. O parte din informațiile pe care le-am aflat le-am oferit ziariștilor și altor cercetători, care le-au publicat în diferite lucrări, altele le-am dat unor absolvenți de licee și facultăți pentru lucrările de licență, altele le-am prezentat parțial în câteva lucrări: «Toponimia comunei Jina», 1998, «Comuna Jina micromonografie», 1999, «File de cronică ale parohiei și comunei Jina», 2014 (Istoricul bisericii din Jina)”, atată Dorin Bogdănel.

Documente, monografii, lucrări

Lucrarea conține și numeroase documente din arhivele mai puțin accesibile cititorilor, cum sunt Conscripțiile de populație, documentele despre grăniceri, statisticile, toate așezate în paginile monografiei cu scopul de a facilita tuturor accesul la informație. De asemenea, cititorii vor găsi aici referințe la toate cele 14 lucrări existente până acum despre comuna Jina: „Cronica comunei Jina” (Constantin Stezar, manuscris din 1899 păstrat în 2 exemplare, unul în arhiva bisericii din Jina, 98 pagini, al doilea la Biblioteca Muzeului Brukenthal Sibiu de numai 68 pagini), „Cartea de aur a bisericii greco ortodoxe din Jina” (Demetriu Panfiloiu,  manuscris din 1903, 17 pagini, păstrat în arhiva bisericii din Jina), „Printre ciobanii din Jina” (D. Șandru și F. Brânzeu, București 1934, 107 pagini), „Contribuțiuni la istoricul regimentului grăniceresc întâi valah” (Emil Micu, București 1943, 115 pagini), „Monografia Școlii generale din comuna Jina, jud. Sibiu” (Aurel D. Vasilie, 1969-1975, dactilografiată, 110 pagini), „Studiu geografic complex al comunei Jina” (Filip Ion, lucrare de gradul I, dactilografiată, 1976), „Confesiuni” (Ioan T.Vasilie, Deva, 1993, 216 pagini), „Toponimia comunei Jina” (Pamfil Matei, Vasile Ursan, Dorin Bogdănel, Sibiu 1998, 248 pagini), „Consiliul județean Sibiu, Comuna Jina județul Sibiu, micromonografie locală, 1999, 24 pagini, „Glasul străbunilor” (Ileana Morariu, Sibiu, 2011, 98 pagini), „Ultimii păstori” (Dumitru Budrala, Maria Sterp, Sibiu, 2006, 215 pagini), „Cronica grănicerească” (Constantin Stejar, Brăila, 2013, 298 pagini-ediție îngrijită de Alexandru Bucur), „File de cronică ale parohiei și localității Jina” (Vasile Oltean, Pavel Oltean, Dorin Bogdănel, Sibiu, 2014, 190 pagini), „Un valoros intelectual transilvănean căpitanul Constantin Stejar (1814-1909)” (Alexandru Bucur,  Brăila, 2014, 160 pagini), la care s-ar adăuga cele 7 volume de versuri ale Mariei Sterp, născută Răduțiu, în perioada 2005-2013, precum și alte lucrări în care se vorbește doar parțial și despre Jina.

„În activitatea de selectare a documentelor și de redactare a acestei cărți am fost sprijinit de fiica mea Delia Chifan, născută Bogdănel, care și-a adus o contribuție însemnată la prelucrarea materialelor necesare. Probabil ca printre rândurile din această carte veți întâlni și informații mai puțin importante, despre care am avut și noi momente de cumpănă între a le mai scrie sau nu, dar, deoarece le aveam strânse, am socotit că este mai bine să le scriem, spre a nu fi uitate în totalitate și poate peste ani vor avea o valoare și vor fi de folos celor ce le vor citi. Sperăm că am reușit să strângem în această carte numeroase informații la care nu are acces oricine, pe care le punem acum la îndemâna tuturor celor interesați să cunoască trecutul și prezentul comunei Jina, precum și a generațiilor viitoare dornice să cunoască istoria locală. Cu siguranță că pe viitor se vor găsi alți oameni, mai înțelepți decât noi, care, dacă vor cunoaște anumite limbi străine, vor putea cerceta diferite documente aflate în arhivele din Viena și Budapesta sau din alte locuri, în care vor descoperi și alte lucruri interesante din trecutul acestei comune. Îi îndemn pe aceștia să continue munca de cercetare și să completeze sau chiar să corecteze eventualele noastre greșeli de interpretare, acolo unde consideră că este necesar și de asemenea după un număr de ani să consemneze alte evenimente importante din viața comunei, spre a nu fi date uitării”, conform lui Dorin Bogdănel.

„Oameni foarte credincioși”

În primul volum al lucrării, structurat în cinci capitole, autorii prezintă informații despre așe­zarea geografică, relieful, clima, flora, fauna, hotarele, munții și terenurile apărținătoare, reformele agrare, administrația și instituțiile din comună, cadrul istoric, vechile nume ale localității, statutul grăniceresc al vechii localități, emigrările peste munți, populația și numele de familie, eroii satului, trăsăturile de caracter ale jinarilor, personalitățile și oamenii de seamă ai satului, băieșii, viața social-economică și ocupațiile jinarilor.

Al doilea volum este structurat în șapte capitole, la care se adaugă anexele și bibliografia. În acest al doilea volum sunt cuprinse numeroase informații despre școala din Jina, bisericile din sat, viața cultural-artistică și portul popular, turismul și sportul.

Despre viața bisericească, credința și atașamentul jinarilor față de Biserica străbună, autorii vorbesc pe larg în lucrare: „Ca toți oamenii de la munte, jinarii sunt oameni foarte credincioși, lucru care a rezultat din lupta permanentă pe care au dus-o după anul 1700 pentru apărarea credinței ortodoxe. Acolo, în munți, lângă animalele lor, ei sunt singuri în fața tuturor pericolelor: a animalelor sălbatice, a furtunilor și fulgerelor, acolo toată munca și averea lor, chiar și viața înseși sunt în mâna lui Dumnezeu, deci este foarte normal să fie cre­dincioși. În fiecare dimi­neață, înainte de începerea lucrului, precum și seara la culcare își zic rugăciunile, iar când vin vremuri tari, aprind câte o lumânare cu care au fost la biserică în Vinerea Paștilor și citesc în cărțile de rugăciuni”.