Părintele profesor Ioan Chirilă a conferențiat la Zalău

O nouă întâlnire în cadrul seriei de conferințe „Glasul Bisericii în cetate” a avut loc joi, 12 noiembrie, în prezența Preasfințitului Petroniu, Episcopul Sălajului. Președintele Senatului Universității „Babeș-Bolyai”, pr. prof. dr. Ioan Chirilă a susținut conferința „Omul postmodernității, peregrin între pământ și eternitate sau o pledoarie pentru o antropologie teologic trinitară”.

La conferința care a avut loc în sala Dialoguri Europene a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, din Zalău, au participat clerici din Episcopia Sălajului, dar și persoane cărora tema prezentată le-a stârnit interesul. În introducere, părintele Ioan Chirilă a explicat înțelesurile termenului „postmodernitate” şi a arătat apoi că rolul omului este acela de a restaura chipul lui Dumnezeu. O idee pe care a subliniat-o părintele profesor este aceea că, în prezent, „timpul este estompat datorită tehnologiei de care dispunem, putând să vorbim în orice capăt al lumii cu oricine, în timp real, dar distanța dintre noi rămâne. Omul postmodern riscă să piardă timpul sacru, timp din care fac parte timpul liturgic și comuniunea interumană. Prin tehnologie se poate împărtăși cuvântul lui Dumnezeu, dar nu se poate împărtăși Taina”. Împărăția lui Dumnezeu este o continuă îmbrățișare a lui Dumnezeu, a mai spus pr. Ioan Chirilă.

O altă idee subliniată este aceea că lumea are nevoie de sacru, de sfințenie, dar nu întotdeauna știe să acceseze izvoarele. „Noi trebuie să arătăm lumii nu frumusețea noastră, ci frumu­sețea lui Hristos. Ceea ce trebuie să izvorască din noi este fru­musețea lui Hristos”.
Părintele Ioan Chirilă a arătat că la Taina Botezului se realizează pentru prunc o trinitate de părinți: părinții naturali, părinții spirituali și Tatăl cel ceresc. Această treime de părinți trebuie să îl conducă pe fiecare spre veșnicie. Despre mântuirea lumii, acesta a spus că se pot observa trei etape. Prima etapă a fost aceea în care omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, cu posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu Acesta, dar, a fi asemenea cu Dumnezeu nu înseamnă a fi Dumnezeu. A doua etapă a fost aceea în care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, iar valoarea omului este afirmată chiar de faptul că, în iubirea Lui, Dumnezeu a trimis să ia trup omenesc pe Însuși Fiul Său. Cea de-a treia etapă este aceea de a primirii omului în Împărăția lui Dumnezeu, iar valoarea omului este dată de putința de a rămâne în veșnicie. Timpul omului postmodern este timpul unei captivități, numită de către părintele profesor „captivitatea oglinzii”. De multe ori, dezvoltarea omului postmodern este una care nu e armonioasă.

„Să refacem frumusețea lumii acesteia”

O altă idee pe care a dezvoltat-o părintele profesor Ioan Chirilă a fost aceea că actul artistic este un act de interceptare a veșniciei.
„Omul este om; doar acela care știe să privească în oglinda veșniciei – cerul. Se pune întrebarea: Ce ar trebui să facem? Răspunsul este că ar trebui să refacem frumusețea lumii acesteia. Pe Dumnezeu Îl arăți celorlalți când înțelegi de ce ești valoros. Iar valoarea noastră este dată de faptul că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt. Să fii templu al Duhului Sfânt înseamnă să fii izvor al Tainelor, în mintea ta să locuiască mintea lui Hristos, în inima ta să lumineze căldura Duhului, pentru ca acea lumină să lumineze cărarea și picioarele noastre spre a alerga la Domnul”.
Părintele a arătat că, pentru un credincios, „credința nu este o ideologie, ci este o trăire. Credința se propune, nu se impune (…) Noi trebuie să redescoperim că nu suntem numai trup, ci și suflet, iar acest suflet trebuie hrănit. În acest scop ne ajută două lucruri: rugăciunea și împărtășirea cu Trupul lui Hristos. Acestea două ne fac să fim o icoană a veșniciei”. Concluzia părintelui profesor a fost aceea că „avem nevoie de înțelepciunea acestui veac. Nu este suficient să adoptăm dimensiunea ascetică, de retragere din lume, ci trebuie să cunoaștem înțelepciunea acestui veac, dar să nu fim robiți de el”.
Părintele Ioan Chirilă este Doctor în Teologie din anul 1999, la specialitatea Vechiul Testament şi Limba Ebraică, doctorat obținut la Facultatea de Teologie din Sibiu, cu teza „Cartea Profetului Osea, introducere, traducere, comentariu şi teologia cărţii”.
Începând cu 2004 este profesor titular al catedrei de Vechiul Testament, Arheologie Biblică şi Limba Ebraică la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, din același an fiind decan al acestei facultăți. În anul 2007 a fondat Centrul de Bioetică şi Teologie al UBB. Este membru în Uniunea Bibliştilor din România, Comisia de Istorie Bisericească Comparată, Institutul de Istorie Ecclesiastică, membru în comisia de dialog a Consiliului Mondial al Bisericilor cu Bisericile Protestante (WCC) și membru IASSO (Institutul pentru Studii Avansate în Ştiinţă şi Ortodoxie). Din 2012 este Președintele Senatului UBB.