Părintele Romul Poparad s-a mutat în Veşnicie

Preasfinţitul Ilarion Făgărăşanul a săvârşit slujba înnmormântării înconjurat de numeroşi clerici, familie şi credincioşi, veniţi cu toţii pentru a se ruga pentru sufletul îndrăgitului slujitor al Domnului, pr. Romul, şi pentru a-l conduce pe ultimul drum

În seara zilei de 8 iulie, după câteva zile petrecute pe patul de spital, ca urmare a unui mic accident, suprapus pe mai multe suferințe fizice dar şi pe o vârstă patriarhală, părintele Romul Poparad a făcut pasul din vremelnicie în Veşnicie. Vestea morții preacucerniciei sale a întristat deopotrivă pe cei din „familia mică” a părintelui, cât şi pe cei din „familia cea mare” a bisericii, comunitatea de credincioşi pe care părintele a slujit-o cu devotament (28 de ani până la pensionare şi încă 8 după aceea).

Prin grija părinţilor slujitori de la Biserica „Sfânta Treime” din Făgăraş, Marcel Greavu şi Ioan Tărcuţă, trupul neînsufleţit al părintelui Romul a fost aşezat după rânduială în această biserică istorică, săvârşindu-se zilnic slujbe de pomenire şi citindu-se încontinuu Psaltirea, până în ziua înmormântării.

Slujba de înmormântare a fost oficiată joi, pe 11 iulie. În prima parte a zilei s-a săvârşit Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Ilarion Făgărăşanul, înconjurat de un sobor de preoţi. Cu binecuvântarea Preasfinţitului, părintele Cornel Ursu, fost protopop al Făgăraşului, a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură, în care a adus în actualitate amintiri, scoţând în evidenţă autoritatea morală şi profesională de care s-a bucurat slujitorul Domnului – Romul Poparad. Sfânta Liturghie a fost urmată de slujba de înmormântare, oficiată tot de către Preasfințitul Ilarion, alături de un sobor de 28 de preoţi, în prezenţa a numeroşi credincioşi din Făgăraş, dar şi din parohiile în care a mai slujit părintele: Drăguş şi Hurez. 

La finalul slujbei de prohodire, Părintele Episcop a rostit un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre slujirea preoţească la care a fost chemat şi părintele Romul, ca o prelungire a chemării şi a slujirii Sfinţilor Apostoli. De asemenea, Preasfinţia Sa a dat citire şi mesajului de condoleanțe transmis de către Înaltpreasfințitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului. Au mai rostit cuvinte evocatoare despre personalitatea părintelui Romul Poparad: Protopopul de Făgăraş, Iulian Boac, care a „ucenicit” ca tânăr teolog şi mai înainte, pe lângă părintele Romul; Pr. Nicolae Lie, fost paroh la Biserica „Sfânta Treime”, care a evocat chipul luminos al părintelui Poparad, „slujitor destoinic, iubitor de rugăciune, exemplu de discreţie şi smerenie”; Pr. Marcel Greavu, co-slujitor al părintelui Poparad, care a dat citire necrologului întocmit de către cei doi fii ai părintelui, Hariton Poparad şi Dan Poparad, şi care a mulţumit în numele familiei îndoliate Înaltpreasfințitului Laurenţiu, Preasfințitului Ilarion, preoţilor slujitori şi tuturor celor care și-au manifestat, prin prezența lor, preţuirea faţă de cel care a fost părintele Romul Poparad.

Trupul neînsufleţit al părintelui a fost aşezat în mormântul pregătit în cimitirul Bisericii „Sfânta Treime”, acolo unde va aștepta obşteasca Înviere.

Veşnică pomenire, din neam în neam!

Date biografice

Romul Poparad s-a născut la 26 august 1934 în Calbor, fiul lui Dumitru și al Rafirei, al treilea copil între cei 5 frați. 

A fost un copil bun și ascultător, cu înclinații spirituale pornite de la o foarte fragedă vârstă, dezvoltate mai apoi între zidurile Mănăstirii Sâmbăta, rodind în final într-o bogată și împlinită carieră preoțească, pe care a săvârșit-o cu absolut devotament și dăruire. 

A absolvit clasele primare ale Școlii din Drăguş, urmată de Seminarul Teologic din Cluj și apoi de Institutul Teologic din Sibiu, în anul 1957. 

Cariera profesională, deși încununată de multe realizări, nu a fost lipsită de piedici și greutăți. A înfruntat vremuri tulburi, prin care el a trecut cu credință, demnitate și neînfricare. 
S-a căsătorit cu Olimpia Ramba în anul 1957, iar în anul următor s-a născut fiul lor Hariton, urmat la doi ani de cel de-al doilea fiu, Dan. A fost un părinte de excepție, a cărui dragoste, bunătate și sprijin necondiționat a marcat puternic evoluția și împlinirea spirituală și profesională a celor doi fii. 

Drumurile vieții l-au dus pe rând, la început ca preot în satul natal Drăguș timp de 13 ani, continuând alți 13 ani ca preot paroh în satul Hurez, mai apoi preot la Biserica Sfânta Treime din Făgăraș (28 ani), de unde s-a pensionat în anul 2011, nu înainte de a finaliza legământul pe care l-a avut cu sine și în fața lui Dumnezeu, refacerea minunatei picturi. 
În urma căsătoriei celor doi fii, în viața lui au apărut 3 nepoți: Sebastian, Adina și Clara, care i-au luminat și îmbogățit viața. La rândul lui, prin harul său deosebit, veșnica sa tinerețe sufletească, în noua sa calitate de bunic a contribuit la modelarea spirituală a acestora, creând 3 tineri care se vor mândri pentru totdeauna că l-au avut în viața lor. 

Tuturor ne va fi greu despărțindu-ne de el, dar avem convingerea și credința că nu îl ducem pe un ultim drum, ci spre puntea săpată în pământ către Cer, unde brațele Domnului îl vor primi, luminând tristețea noastră.