„Părintele Valerian Grecu: monahul din livada cu sfinți”

În contextul anului omagial al mărturisitorilor creștini din timpul prigoanei comuniste, Editura Agnos din Sibiu, aduce în atenţia cititorilor cartea „Părintele Valerian Grecu: monahul din livada cu sfinți”, de Romeo Petraşciuc.

Cartea “Părintele Valerian Grecu: monahul din livada cu sfinți” adună interviuri realizate de jurnalistul și teologul Romeo Petrașciuc cu monahul Valerian Grecu, martor și mărturisitor luminos al unui fragment de istorie însângerată a României, când „pușcăriile s-au transformat în catedrale” (p. 95).

Prefața cărții – „«Eu iubesc cu dragoste sfântă pe toți, pentru că în iubire stă totul»” (p. 5-8) – este semnată de pr. Constantin Necula, care prezintă lucrarea drept un „pomelnic de martiri, un soi de colibă taborică” (p. 5), născută dintr-o „întâlnire roditoare întru sfințenie” în Raiul chiliei părintelui Valerian, de la Corod (Vrancea), de dincolo de livadă, unde „ți se pogoară în suflet veșnicia” (p. 9).

Intrat în mănăstirea Sihastru din ținutul Vrancei, în apropiere de Vladimirești, la o vârstă fragedă, sub îndrumarea celor doi părinți duhovniceşti – Arsenie Boca și Ioan Iovan – care resuscitau viața duhovnicească într-o epocă de grea cumpănă, convertind inimile la Hristos, Valerian Grecu, nu are parte multă vreme de tihna mănăstirii, ci este arestat, parcurgând vămile chinului din împărăția morții, într-un proces de creștere a lui Hristos întru sine, creștere roditoare de iertare, chiar și a torționarilor.

Provocată prin întrebări deloc comode, memoria vie a monahului Valerian Grecu redeschide sinaxarul temnițelor, făcând posibilă întâlnirea cititorului cu perso­nalități ale Ortodoxiei românești, părintele Arsenie Boca, părintele Ioan Iovan, părintele Ilie Lăcă­tușu, părintele Dimitrie Bejan, Preasfințitul Nicolae Popovici, Gheorghe Precupescu, Maica Veronica, Maica Mihaela, Maica Teodosia (Zorica Lațcu) și alți martiri ai regimului torționar, de exemplu un grup de adventiști, care și ei Îl mărturiseau pe Hristos în închisoare, în felul lor.

Chipurile smerite și ferme ale credinței

Din mărturia monahului Valerian nu lipsesc nici figurile trădării – „Anne” și „Caiafe” ale momentului – , ca și scene cu adevărat patericale, dominate de chipurile smerite și ferme ale celor doi piloni ai credinței – Arsenie și Ioan – sau ale maicilor de la Vladimirești. Notele explicative ale autorului și fragmentele preluate din memoriile lui Petre Pandrea, avocat, scriitor și publicist român, contemporan implicat în evenimentele vremii, întregesc tabloul înfățișat de părintele Valerian.

„Părintele Valerian Grecu: monahul din livada cu sfinți” este o carte vie, mărturisitoare, o țesătură luminoasă de gând și totodată document de istorie scrisă cu sânge de martiri, care în timpul cernerii, izgoniți din mănăstiri și biserici, s-au transformat ei înșiși în biserici vii, purtătoare de Hristos, după cuvântul părintelui Arsenie Boca: „Dacă îmi tai degetul acesta, curge Hristos din mine” (p. 102). O carte despre iertare și dragostea adevărată de Hristos. O carte despre focul credinței și rugăciunea neîncetată, izvorâtoare de vindecări. O carte ce reușește să aprindă candela pâlpâindă a creștinismului modern într-o epocă în care cuvintele părintelui Arsenie Boca par a se împlini: „Vor fi potire de aur, însă inimi de lut”. O carte despre trecutul de zgură și de lumină care se cere cunoscut și asumat.