Patru decenii de la marele cutremur, în Oltenia

4 martie 1977 - 4 martie 2017 - 40 de ani de la ultimul mare cutremur care a zguduit pământul românesc. Ținutul Olteniei a avut și el mult de suferit în acea tristă zi. Au căzut biserici, au căzut școli și spitale, au căzut mii de case ale enoriașilor. Craiova mai ales a fost crunt lovită de urgia acestui cataclism.

Am în minte și acum momentul tragic al declanșării marelui seism din seara acelei zile de vineri, 4 martie 1977, după care ierarhul nostru, fericitul întru adormire Teoctist, pe atunci Mitropolitul Olteniei, a întrunit de urgență o comisie eparhială, condusă de pr. Dumitru Bălașa, care să verifice locașurile de cult afectate. S-a început cu Catedrala Mitropolitană, s-a continuat cu Seminarul Teologic, apoi cu fiecare biserică din oraș. Au urmat luni de muncă stăruitoare în cele trei județe ale eparhiei: Dolj, Gorj și Mehedinți, cu multe, foarte multe greutăți întâmpinate. Situațiile întocmite de Comisia Bălașa au fost de mare ajutor în stabilirea unui plan general de lucru, pe eparhie. Bilanțul a fost tragic: au fost avariate, în total, 67 de biserici monumente istorice, dintre care 47 în județul Dolj, 10 în județul Gorj și 10 în județul Mehedinți, şi 175 de biserici nemonumente istorice - din care 86 biserici în județul Dolj, 27 biserici în județul Gorj și 62 de biserici în județul Mehe­dinți. De asemenea, au fost avariate: Reședința mitropolitană, pavilionul anexă la Centrul eparhial, Căminul eparhial, vechea incintă a Seminarului Teologic etc.

De reținut că în orașul Craiova o biserică a fost distrusă de cutremur din temelii, biserica Parohiei Craiovița II, din Calea Brestei, și o biserică a fost demolată de autoritățile comuniste, Sfântul „Ioan Sebastian” din Calea Severinului. Alte 7 biserici au fost închise cultului temporar: Obedeanu, „Sfântul Ioan"-Hera, "Sfântul Nicolae"-Brândușa, "Sfân­tul Ioan"-Sebastian, "Sfinţii Arhangheli", Oota și "Sfântul Gheorghe" Vechi. Încă alte 10 biserici craiovene au fost „catalogate” de zeloșii arhitecți județeni ca „improprii pentru săvârșirile cultice”.

Pretextul pentru demolarea unor biserici

Edilii locali au început și ei „lucrarea” lor. Au simțit că a venit momentul să poată scăpa de câteva biserici care îi incomodau: Biserica Obedeanu (aflată în incinta Şcolii Obedeanu), Biserica Bucovăț (aflată în incinta fabricii Tăbăcăria-Bucovăț), Biserica „Sfân­tul Ioan"-Sebastian (aflată în calea proiectului viitorului bulevard N. Titulescu) și altele. Așa încât, la tragedia produsă de seism, s-a adăugat răutatea vicleană a edililor timpului „încre­meniți în cutumele de partid” ale vremii.

Soarta cea mai tristă a avut-o, așa cum am spus, Biserica „Sfântul Ioan"-Sebastian din Calea Severinului, care, deși nu fusese grav avariată, stătea în calea unui proiect de lărgire a unui bulevard. În urma unui adevărat război al nervilor, purtat pe circuitul Parohie-Mitropolie-Județ, această biserică avea să fie demolată, în mod barbar, într-o singură noapte, motivele fiind cu totul altele decât pagubele prilejuite de cutremur. Centrul eparhial, întregul plen preoțesc s-au opus la aceasta și au trimis acte doveditoare privind valoarea patrimonială a acestei biserici monument istoric, cu o vechime de peste 250 de ani. De asemenea, Direcția de Patrimoniu a județului a întărit și ea susți­n­e­rea noastră printr-o prezentare detaliată a caracteristicilor arhitectonice ale loca­șului și a valorii picturii murale ce se păstra aici. Totul a fost în zadar. Buldozerele au dărâmat-o fără milă.

Cam la 15 metri distanță de locul demolării a apărut o cruce, care face mențiune de existența în zonă a unei biserici, fără a aminti însă ceva de motivul și de modul dispariției ei. Sunt sigur că unii dintre zeloșii „încremeniți în cutume” de atunci mai trăiesc! Trecând pe aici, ei pot constata cu ușurință că biserica ar fi putut să rămână pe loc, iar bulevardul, cu cele două sensuri de mers ale lui, ar fi avut și el loc.

Drumul spre Înviere

Încet, încet, bisericile și așeză­mintele bisericești din eparhie au fost consolidate, reparate, recons­truite. Unele s-au realizat așa cum a trebuit, altele așa cum s-a putut. Şi asta, pentru că nu se puteau obține aprobări pentru documentațiile întocmite, iar preoții erau siliți să lucreze pe ascuns. Pentru salvarea unora dintre biserici, au avut loc adevărate acte eroice de curaj. Cazurile bisericilor de la Bucovăţ, Obedeanu, "Sfântul Ioan"-Hera, "Sfântul Nicolae"-Brândușa sunt definitorii în acest sens. A trebuit să treacă aproape 20 ani până când urmele seismului nu s-au mai văzut.

Am văzut preoți necăjiți, muncind alături de meșteri pe șan­tiere, am văzut enoriași de toate vârstele, ale căror case căzuseră și ele, lăsând toate ale lor și ajutând ca mai întâi bisericile să fie restaurate. Am văzut oameni care au dăruit din puținul lor, am văzut, ce-i drept, și câțiva conducători de mari unități ajutând pe ascuns și încurajându-i pe preoții necăjiți. Am văzut cum, una câte una, bisericile s-au realiniat pe poziția lor de stare de veghe în vetrele așezărilor noastre. Iar în ultimele decenii, am văzut cum numai în Craiova au apărut peste 20 de biserici și paraclise noi, iar în restul eparhiei alte 24. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Eram și acum 40 de ani, suntem și acum, în 2017, în Postul Sfintelor Paști, și noi, creștini fiind, știm că după Cruce vine Învierea, după furtună, cer senin, după moarte, viață, iar după cutremur… renaștem! Aceasta ne este certitudinea și aceasta ne este nădejdea! Aceasta ține lumea întru ființă, în ciuda atâtor cutremure și neanturi din noi și dintre noi.

Doamne, ferește-ne pe noi de tot răul ce ne poate veni din afară și dinlăuntru!